[Jurnal de cicloturist 2016] DN66A (Ziua 33)

Scris de | 28 Noi 2016 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


După stropii timizi de cu seară, iată că a venit timpul soarelui să troneze. Și, deși prognoza anunța ploi mai abundente, cel puțin deocamdată nu se vede niciun semn neplăcut la orizonturi. Așadar, nimic nu ne stă în cale să ne avântăm în mijlocul naturii, pe Drumul Național 66A, drum ce arată mai rău ca ulița de la țară de la bunica, dar al cărui viitor fusese strălucitor cândva. Pe scurt, acesta trebuia să fie modernizat de autorități și transformat într-o atracție turistică a zonei. Dar, așa cum au fost tocați o mulțime de alți bani cu alte proiecte menite să dezvolte turismul în Valea Jiului și acesta s-a transformat repede într-o istorie nefericită: într-o parte asfaltul se termină în mijlocul nicăieri-ului, iar în cealaltă nici nu începe.

Cerna Sat e ultima localitate înainte de intrarea în pustiu – cale de câteva zeci de kilometri, nu suntem decât noi, pădurea și apa. Și noroiul, evident. Nu știm când a plouat dar, din cauza tăierilor constante de lemne, bălțile nu au avut niciun răgaz să se usuce. Așadar, încercăm să evităm cât mai multe cu putință, fără a ne descurca prea bine, din păcate.

La Cheile Corcoaia facem o scurtă pauză, mergând pe rând să vedem minunăția. E interesantă săpătura șuvoaielor și modul în care natura s-a jucat cu elementele. Deși în zonă pescuitul este interzis, un pescar își face de cap neinteresându-l cu nimic interdicția – cum să nu iubești România?

Continuând, ajungem pe barajul Iovanu, un uriaș lac de acumulare aruncat pe văile munților. Slalomul pe malul apei e teribil de lung, dându-ne impresia că ne-am pierdut într-un altfel de mit al lui Sisif. Mai mult, urcările și coborârile alternează constant, dar nu ne putem bucura de niciunele, căci drumul e tot numai piatră, apă și gropi. Astfel, viteza de deplasare dacă depășește, sporadic, 10 km/h. Realizăm, în ciuda voinței noastre, că întâlnirea cu asfaltul e tare departe…

După aproape o veșnicie plină de nenumărate emoții, sosim la coada lacului. Peisajul e de vis, cu oglinda valurilor Cernei sclipind fantastic în razele zglobii ale soarelui. Verdele tomnatic al copacilor se aruncă, cu sete, de pe versanți. Timid, triluri de păsărele completează, duios, atmosfera.

Căutăm Izbucul Cernei, dar îl căutăm în zadar. Abia târziu, când ne întâlnim cu un grup de bicicliști pe mountain bike-uri, aflăm unde era acest, de fapt. Nu ne mai întoarcem, ci îi dăm pe cățărarea ce nu știm cât e de lungă către Câmpu lui Neag. Unul din băieții din gașcă ne trimite, ca o încurajare, o strigare:

– Imposibil să urcați pe ele până sus!

Ne bufnește râsul. Avem experiență multă în spate și știm exact ce putem face. De asta e bine să încerci cât mai multe și să te lupți să ieși din zona de confort cât mai des, ca să știi unde și cât poți să te bazezi pe tine! Noi, cu pasuri ca Stelvio, Gavia, Iseran și Grossglockner parcurse ne simțim aproape invincibili. Nu că am fi astfel, dar sigur o urcare de câțiva kilometri, chiar pe drum pietruit, nu e un capăt de țară.

Totuși, terenul nu e deloc prietenos, iar pantă nu e facilă. Iar faptul că nu știm cât de lungă e cățărarea ne toacă psihic. Sub noi, bicicletele plâng. Trebuie că le e și lor greu cu atât bagaj pe așa cale…

Dar nu ne oprim, cel puțin nu de tot. Mai luăm scurte pauze de respiro și de apă (că mâncare nu mai avem niciun dram), dar apoi ne avântăm iarăși către sticla imaterială a cerului. În tot farmecul tabloului, doar noi suntem intrușii. Simțim, fără să exagerăm, că violăm templul sacru al naturii.

Din vârf, totul se rezumă la o cursă contra cronometru către Petroșani. Nu mai avem timp să admirăm nici măcar uriașii ce ne străjuiesc: Oslea, Godeanu, Retezatul Mic… Printr-un frig ce ne taie oasele, coborâm dintr-o suflare pe îngusta vale a Jiului de Vest, către niște nori amenințători ce par să ne aștepte. Aduse de vânt, picături și mai reci ca aerul, spintecă văzduhul. Doar un complex de întâmplări fericite face să ajungem în Lupeni înainte ca ploaia să își intre, cu totul, în drepturi!

De la Penny ne facem plinul cu de-ale gurii și, după ce aruncăm priviri triste în jur, ne grăbim spre un loc de campare. Tristețea, de data asta, nu se află în ochii noștri, ci în tot ce ne înconjoară. E incredibilă sărăcia în care se trăiește, dar și paragina în care a putut să ajungă una din cele mai pline de viață și bogată în resurse zonă a țării! Linii de tren din care nu a rămas decât terasamentul, blocuri care stau să cadă, mine care aproape nu mai există…Iar de aici până la oameni supărați și dezamăgiți, gata să facă orice pentru un avantaj de moment, nu e decât un pas. Pentru că nu numai oamenii determină circumstanțele, ci și circumstanțele determină oameni.

De Petroșani trecem târâș, cu o oboseală aprigă măcinându-ne ființele. Din fericire, stomacurile ne sunt pline…Falsul plat spre Jieț ne termină (mai ales psihic), iar negăsitul unui loc de campat pune capac. Totuși, printr-o burniță ușoară, la ceasul când nici umbrele nu mai stau pe afară, oprim pe marginea șoselei către Obârșia Lotrului. Întindem cortul pe fugă, iar apoi ne continuăm masa începută în parcarea supermarket-ului. După nu multe minute, băgând viteză cu notatul în jurnal și cu celelalte activități, suntem gata să ne luăm porția cuvenită de odihnă. De acum poate să și ningă, din cort nici că mai ieșim!

 

Datele zilei: 115 km, Cerna Sat – Petrosani.

Track GPS: https://www.bikemap.net/en/route/3818732-ziua-33-cerna-sat-petrosani/.

Cheile Corcoaia in lumina diminetii

Cheile Corcoaia in lumina diminetii

La capat de Cerna-Sat

La capat de Cerna-Sat

Lacul Iovanu

Lacul Iovanu

Vedere spre Godeanu

Vedere spre Godeanu

Retezatul Mic

Retezatul Mic

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *