[Jurnal de cicloturist 2016] Explorand Maramuresul si lasandu-l in urma (Ziua 5)

Scris de | 29 Aug 2016 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


Dimineața ne întâmpină nu cu ploaia așteptată (dar nu dorită), ci cu glas de oameni veniți la strâns de brazde. Surprinzător, nu se apropie să ne ia la întrebări, ci își văd de treburi, în tihnă. Când îndrăznim să ieșim din cort, proprietarii sunt cu toții departe, așa că nici măcar nu îi întâlnim.

Astăzi este rece, frigul mușcând cu îndrăzneală din noi. Cerul e încărcat de nori plumburii, iar vântul își ascute cuțitele pe pielea noastră. Dacă ne lasă vremea, vrem să ajungem cât mai departe după Sighet, așa încât să părăsim cât mai repede România. Căci e interesant cum, atunci când pleci într-o excursie lungă, îți dorești să te vezi ajuns cât mai departe. Iar apoi, când ești acolo, la mii de kilometri depărtare, tot ce vrei e să treacă timpul mai iute ca să te întorci. Paradoxal, nu? Dar adevărat…

După ce mâncăm pe săturate, ne întindem la pedalat către oraș. Nu apucăm, însă, să ne întindem bine, că dăm de o urcare cât un zid. Și, cum între timp a apărut și soarele, nu trece mult până ajungem să fierbem în suc propriu. Partea frumoasă e că avem ceva priveliște către Munții Maramureșului – care sunt mai mult dealuri – așa că pot să fur câteva poze cu verdele peisajului.

În Sighet nu zăbovim – ne oprim doar cât să cumpărăm mâncare. La Săpânța, dăm o fugă pe la Cimitirul Vesel, dar, pentru că arăta mult prea trist, îl salutăm de afară și ne continuăm drumul. E incredibil cum noi, românii, nu suntem în stare să îngrijim nici atracțiile turistice consacrate, ce să mai sperăm la amenajarea altora noi! Dar asta este, poate că o să fie și la noi mai bine, cândva…

Cu destul amar în suflet pentru astfel de neglijențe, ne avântăm către Pasul Huta. Pe hartă nu pare mare, dar realitatea ne arată că poate fi mai dură: deși avem de urcat doar 400 m în altitudine, cățărarea durează vreo 6 kilometri. Sunt, însă, 6 kilometri umbriți de pădurea proaspătă din jur, așa că nici nu îi simțim când trec, deși ne solicită considerabil. Din vârf, nu ne rămâne de îndeplinit decât o formalitate: să avem grijă pe coborâre în timp ce ne căutăm un loc de campat.

Căutarea durează vreo alți 20 de kilometri, timp în care ne minunăm de palatele de case din localitățile de pe aici – zici că am ajuns într-o altă lume, nu în România noastră recunoscută pentru un nivel de trai nu foarte înalt. Oare cu ce se ocupă locuitorii acestei zone? nu putem să nu ne întrebăm. Căci una este să mai vezi, din când în când, câte o locuință cât trei, dar este cu totul altceva să vezi că fiecare locuință face cât cinci!

În Certeze, un bătrânel se bagă în seamă și ne invită să petrecem noaptea la el acasă. Feeling-ul ne spune că nu e demn de încredere, așa că îl refuzăm cât de politicos putem și ne grăbim să ne îndepărtăm. La intrare în Negrești-Oaș intrăm pe un drum secundar și oprim să ne petrecem seara și noaptea. Evelin pleacă să caute un izvoraș să ne spălăm, dar se întoarce cu vestea că a dat de un „paznic” cu care a schimbat câteva vorbe și care ne-a dat voie să campăm pe una din poienile din apropiere. Îmi spune că îi pare dubios personajul și îl înțeleg perfect: are cam 30 de ani, e îmbrăcat ca de lucru (dar poartă un ceas de câteva sute de euro) și nu are niciun fel de legitimație. Mai mult, ne povestește vrute și nevrute, încât nu prea ne dăm seama ce e adevăr și ce e fabulație.

Mă stresează prezența lui în zonă, mai ales că nu știu ce caută, de fapt, pe acolo și care e realitatea. Știu că o să dorm tensionat, dar, pentru că este târziu și pentru că vântul bate a ploaie, nu avem de ales decât să rămânem. Profităm, însă, de bunăvoința lui și ne spălăm la hidrantul de la care are cheia, așa cum se cuvine după o zi bună de pedalat.

Apusul se anunță superb, dar nu ne prea putem bucura de el, căci copacii blochează tabloul – la noi nu ajung decât frânturi. Imediat ce prindem ocazia, ne scuzăm că suntem obosiți și intrăm în cort, „obligându-l” astfel pe domnul paznic să meargă și el la ale lui. În același vânt întețit de mai devreme, ne facem liniște în gânduri și adormim. Doar urechile rămân, în ciuda voinței mele, sensibile la realitatea de afară.

 

Datele zilei: 127 km, Moisei(MM) – Negrești Oaș(SM).

Track GPS: https://www.bikemap.net/en/route/3750937-ziua-5-moieseimm-negresti-oassm/#/z11/47.95682,23.50696/terrain.

Peisaj "clasic" de Maramureș Contraste Tot la deal, prin paradis Pauză de "tehnologie"Munții Maramureșului, care-s mai mult dealuri

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *