[Jurnal de cicloturist 2016] Obisnuindu-ne cu Bosnia (Ziua 28)

Scris de | 9 Noi 2016 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


– Asfalt! În sfârșit asfalt! izbucnim noi, sincronizați perfect, ca la un semn.

– Nu credeam că o să-l mai văd vreodată! adaugă Evelin.

Mult a durat până am dat de el, e adevărat. Ne-au trebuit mai bine de două ore de împins bicicletele pe drumuri pline de pietriș umed, în care roțile se afundau cu ușurință. Ca să nu mai vorbesc că mai era și de urcat…În plus, fără Garmin nu știu cum am fi dat de șoseaua principală, atât de pustie și întortocheată a fost zona explorată pe tot parcursul dimineții. Dar, când totul se termină cu bine, nimic nu mai contează, așadar răsuflăm ușurați.

Continuăm spre Banja Luka, orașul-icoană al țării și singurul punct turistic de pe lista noastră. Inițial, ne dorisem să ajungem și în Sarajevo, dar distanța mult prea mare ne-a convins că nu merită ocolul, așa că am calculat o rută mai directă către casă.

Capitală a Republicii Srpska (una din „țările autonome” din care e formată Bosnia și Herțegovina), orașul e încărcat de istorie. Noi, însă, nu vedem mare lucru. Din contră, totul ni se pare destul de sec și lipsit de elemente care să atragă. Într-adevăr, atmosfera e un pic altfel, dar nimic mai mult. Iar obiectivele turistice sunt atât de puține și de insignifiante că nici nu mai trecem pe la toate, ci doar pe la Catedrala Hristos Mântuitorul, vechea cetate și parcul principal. Din păcate, la biserică e nuntă, deci nu putem intra. Cetatea nu ne dă nici ea pe spate, dar zăbovim la porți să ronțăim câte ceva. Între timp, un copil cu un balon trece alături de părinți, să viziteze vechile ziduri. Balonul i se sparge, el începe să plângă, iar scena ne captează atenția: nimeni nu se sinchisește să ducă resturile la un coș…

Când lăsăm urbanitatea în urmă, ne dăm seama că e timpul pentru masa de prânz. După ce mâncăm cum trebuie, suntem gata să continuăm. Acum parcă e altceva!

Mergând către Serbia, alegem șoseaua mai circulată, dar care știm sigur că are asfalt. Am fi avut o variantă mai muntoasă (deci mai frumoasă), dar nu vrem să pățim că în trecutul nu îndepărtat, deci nu riscăm. Mai bine puțin mai lung și ciclabil, decât mai scurt, mai fain, dar cu riscuri mai mari!

Timpul trece încet când nu ai nimic interesant de văzut în jur. Kilometrii, la rândul lor, se adună cu greu. Cicloturismul nu are niciun farmec prin zone din acestea anoste! Totuși, multe dintre ele nu pot fi evitate, ci trebuiesc luate ca atare. E exact ca excursia unei vieți: extraordinarul lovește rar, dar merită fiecare perioadă de acalmie până îl atingi!

Ziua de pedalat ni se prelungește enorm – iarăși nu găsim loc de campat. În schimb, ca o compensare, primim în dar un apus rupt de pe altă lume. Târziu, tragem lângă drum, pe vârful unui deal sub ocrotirea câtorva copaci înalți. Tot nu ne simțim extrem de confortabil, dar parcă e puțin mai bine ca în ziua anterioară.

Obosiți, ne adăpostim în cort, fără să mai zăbovim mult pe afară. Fără să vrem, cei aproape 150 kilometri își cer tributul, așa că li-l oferim.

 

Datele zilei: 145 km, Gomja Slabinja – Prnjavor (BiH).

Track GPS: https://www.bikemap.net/en/route/3818721-ziua-28-gomja-slabinja-prnjavor-bih/#/z9/45.0948526,16.6017151/terrain.

Dealuri pustii ca cele pe care am hoinarit noi

Dealuri pustii ca cele pe care am hoinarit noi

Frumosul apus al zilei

Frumosul apus al zilei

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *