[Jurnal de cicloturist 2016] Pe drumuri uitate de lume prin Austria si Germania (Ziua 17)

Scris de | 25 Sep 2016 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


După o zi în care starea de bine a fost la cote maxime, nu putea să urmeze decât o alta exact în aceeași notă. Se pare că nu mereu după bine vine rău, mai depinde și de eforturile pe care le faci, ca persoană, să îndrepți atmosfera pe făgașul dorit.

Noaptea a trecut neașteptat de liniștit, doar niște porci mistreți anunțându-și prezența. Nu mă așteptam deloc, pe movilă fiind, să nu ne întrebe nimeni de sănătate, dar se pare că nu am fost suficient de atractivi nici pentru trecători, nici pentru rău-voitori. Nu că am avea ceva de obiectat…

Micul-dejun îl luăm pe iarba de pe marginea drumului, prilej să provocăm oprirea a nenumărate mașini să ne întrebe dacă ne pot ajuta cu ceva. Din fericire, probleme nu avem deloc în program, așa că le răspundem negativ, mulțumindu-le din suflet pentru disponibilitate.

Începem ziua lejer, pe un drum aproape al nostru, ce șerpuiește liniștit pe coasta unui versant abrupt acoperit cu pădure. Trecem în Germania, unde imediat dăm de „clasica” rigiditate nemțească: opresc să fac două-trei poze, dar un șofer se ia de mine că îi încurc strada. Nu e deloc trafic și nici în curbă nu suntem, dar cu neamțul nu te pui: dacă există o lege, apoi ea trebuie aplicată indiferent de circumstanțe!

Munții sunt tot mai înalți, peisajele tot mai frumoase, iar vremea tot mai primitoare. Ajunși la Tegernsee, un lac imens de munte, ne lovim, pentru un timp, de aglomerația zonei turistice. Nu e exagerat de rău ci, din contră, parcă ne mai scoate din starea de amorțeală în care începusem să intrăm.

Apa este cristalină tare, iar soarele se tot joacă cu razele în timidele valuri ale lacului. Vântul abia adie. Ni se face un chef strașnic de o baie, așa că sărim aproape complet îmbrăcați de pe malul nu foarte abrupt. Nu e foarte cald, dar nici foarte frig, și corpurile ni se răcoresc pe îndelete. Clătim un tricou-două pe fugă și ne relaxăm cu câteva ture de înotat ușor. Anul acesta călătoria nu o să ne mai poarte deloc pe la mare, așa că trebuie să ne consolăm cum putem. Astăzi, consolarea e tare plăcută!

Într-o benzinărie, punem device-urile la încărcat un timp, având grijă să ne umplem și rezervele de energie. Continuăm către Achenpass, dar urcarea este lină și deloc abruptă. În schimb, am rămas iarăși doar noi și drumul…

E fascinant tare peisajul, deși nu oferă mare spectacol. Dar liniștea, izolarea și foșnetul pădurii parcă amintesc de altă lume. Nu pot să nu observ multitudinea de trasee turistice marcate, cabanele ce te invită să iei rucsacul în spate să le treci pragul sau nenumăratele parcări amenajate pentru iubitorii drumețiilor montane.

Dacă nu ar fi atât de devreme, pe aici am campa. De fapt, constatăm că nici nu putem, căci suntem într-un fel de arie naturală protejată. Pasul nu este un pas în adevăratul sens al cuvântului, căci abia dacă atinge 1000 m altitudine. Totuși, coborârea e abruptă și, în combinație cu viteza, ne umple de adrenalină.

Se înnorează. Ajungem la un uriaș lac de acumulare de unde, după ce ne tragem sufletul făcând câteva poze, pornim pe firul râului Isar. Un ciclist ocazional, puțin mai în vârstă, ne aleargă sănătos în amonte – nu ne interesează că nu are bagaj și că e odihnit, orgoliul nu ne lasă să fim depășiți.

Apa e incredibil de curată, având o culoare turcoaz-transparentă, și tare ne-ar mai plăcea o nouă bălăceală! Norii sunt și ei, într-un fel, de acord cu noi: începe să ne plouă hotărât. Picăturile sunt mari, reci, dese.

Drumul este îngust tare, iar mașinile sunt extrem de puține – șoseaua este una privată și cu taxă. Pentru biciclete e gratis, însă, la fel cum sunt o mulțime de alte lucruri. Pentru că, oricum ai da-o, bicicleta chiar este un mijloc foarte ieftin de transport. Și foarte fain, pe deasupra.

După Wallgau începem să ne căutăm loc de campare. Am parcurs suficienți kilometri, ne-ar plăcea o oprire mai puțin târzie. Soluțiile, însă, refuză să apară.

– Cred că facem acei 150 km de care ziceam dimineață! îi spun lui Evelin.

A fost laitmotivul meu de toată ziua: „Astăzi facem 150!”. Nu că aș fi vrut să tragem atât, doar că simțeam nevoia să avem o țintă importantă. În niciun caz, însă, nu mi-am dorit să fac din asta un capăt de țară. Ba din contră, chiar mi-ar fi plăcut să oprim undeva în jur de 19:00…

Doar că, așa cum numai viața poate să intervină, nici în seara aceasta nu iese după cum vrem noi. Probabil și de asta avem așa medie uriașă de kilometri/zi, pentru că de foarte multe ori ne-am prelungit pedalatul – de nevoie – până în noapte!

Străbatem o pădure de pini, urmând traseul unei piste neasfaltate. Sperăm că pe aici ne va fi mai ușor să găsim un loc bun de tabără, dar nimic nu se concretizează. Ba terenul nu e drept, ba e prea aproape de apă (afară tot plouă și nu vrem să riscăm), ba suntem prea în sat și tot așa. În pădure, un covor gros de mușchi acoperă totul – acum însă, datorită vremii, e ca un burete îmbibat cu apă.

Într-un final, aproape de Ehrwald, valea se deschide total, oferindu-ne câteva grame de speranță. E trecut de 21:00, iar întunericul este aproape complet. Ne grăbim, atât cât mai putem, să lăsăm casele în urmă. După încă vreo jumătate de oră, iată-ne opriți pe o pajiște cu iarbă proaspăt cosită. Montăm pe fugă cortul, mâncăm o supă caldă și sărim în sacii de dormit.

Înainte să adorm, notez în jurnal distanța: 149.5 km – se pare că, până la urmă, n-am fost în stare să facem 150 nici azi. 🙂

 

Datele zilei: Thiersee – Ehrwald, 149.5 km.

Track GPS: https://www.bikemap.net/en/route/3786830-ziua-17-thiersee-ehrwald/.

Germania, din nou

Germania, din nou

Asa tot sa pedalezi!

Asa tot sa pedalezi!

Tegernsee, lacul cu "baia"

Tegernsee, lacul cu „baia”

Jumatatea zilei

Jumatatea zilei

Ca dupa ploaie

Ca dupa ploaie

Valea se deschide

Valea se deschide

Ehrwald

Ehrwald

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *