[Jurnal de cicloturist 2016] Primi pasi in Austria; pedalari solitare (Ziua 13)

Scris de | 15 Sep 2016 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


Mi-ar plăcea să spun că până la granița cu Austria zburăm, dar aș minți. E cald, iar dealurile sunt (iarăși) multe, așa că ne mișcăm cu o medie orară destul de rușinoasă. Totuși – pentru că atât timp cât nu ne oprim, înaintăm – nu se face nici prânzul când schimbăm țara. Este a șaptea ca număr, iar pe aici o să tot stăm. Nu că nu mi-ar plăcea…ba din contră: când vine vorba de peisaje și îngrijire, Austria ocupă un loc de frunte. Dacă aș putea, parcă mi-ar veni să mă mut pe aici!

Suntem printre vii (pline de struguri verzi, din păcate), unduindu-ne pe coamele și văile unor dealuri micuțe. Când dăm de localități, le descoperim primitoare, cochete și modeste. E liniște – iar liniștea ne place. Nu știu de ce, dar revin mereu și mereu la aceeași dilemă: oare chiar ne satisfac viețile aglomerate și pline de stres pe care ni le-am construit? Sper să nu, dar nu pot să nu mă tem: am ajuns atât de obsedați de bani, lucruri, carieră și succes că parcă nu se mai întrezărește nicio speranță.

În Eggenburg, Evelin se „lovește” de o angajată româncă la o stație OMV. Dialogul inițial este interesant, combinat cu engleză și germană, până reușesc să își dea seama că sunt conaționali. Oricum, situația îl binedispune pentru întreg restul zilei, dar un aspect îi sare în ochi:

– Știi ce mi-a zis tanti de la benzinărie?

– Nu, îi răspund eu. De unde să știu?

– Mi-a spus că pot să las Garmin-ul la încărcat oricât am nevoie!!!

Și se pune pe râs. Îl înțeleg. Inițial, abia se lăsase înduplecată pentru jumătate de oră. Acum, ne lasă nelimitat. Oare de ce ne trebuie motive exterioare ca să facem un bine? Mai ales că de foarte multe ori nici nu ne costă prea mult o mână întinsă…

După-amiază, dealurile lasă locul cățărărilor abrupte. Suntem surprinși nepregătiți, dar continuăm să urcăm. Deși așteptăm finalul după fiecare curbă, acesta se tot prelungește. Nedefinit.

Pe înserate, cerem apă de la localnici. Minimul meu de germană mă ajută să o scot la liman. E plăcut să nu te bazezi doar pe semne!

Campăm lângă niște brazi înalți, pe vârful unui deal, dincolo de un câmp cu iarbă. Ne-ar fi plăcut și un râu în care să ne spălăm și să ne înviorăm, dar nu e după cum vrem noi. Din contră, trebuie să facem economie și la apa din sticle.

Încercăm să gătim puțin, dar chibritul ne lasă în pom și el. Mai mult, pe cer se adună nori amenințători, iar vântul începe să se înfurie în adăpostul nostru firav. Ce să-i faci, niciodată nu e exact cum îți dorești! Și, într-un fel, nici ar fi în regulă să iasă mereu exact cum ne-ar plăcea…Ce ne-am face atunci? Am deveni niște persoane plafonate, care habar n-au să se dezvolte sau să învețe din adversități!

Și că tot veni vorba de adversități, noaptea ne-o aduce pe cea mai mare: ploaie cu tunete, trăsnete și fulgere. Și, cum locul de campat e destul de sus, centrul principal „de luptă” e chiar în apropiere. Din fericire, nu durează prea mult, iar noi ne putem întoarce la somnul profund pe care am fost nevoiți să-l întrerupem neprevăzut.

Parcă puține lucruri cad mai bine ca o odihnă meritată după o zi plină de efort…

 

Datele zilei: 130 km, Pohorelice (CZ) – Lichtenau (AUT).

Track GPS: https://www.bikemap.net/en/route/3778376-ziua-13-pohorelicecz-lichtenauaut/.

"Cati kilometri sa te mai port?"

„Cati kilometri sa te mai port?”

Peisaj domol, austriac

Peisaj domol, austriac

Cu drumul, Austria

Cu drumul, Austria

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *