[Jurnal de cicloturist 2016] Redescoperind nebunia civilizatiei (Ziua 12)

Scris de | 14 Sep 2016 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


Are viața un stil ca, după orice perioadă de dificultăți, să aducă și roz în peisaj. Nu contează prin ce treci și cât de mult durează, dacă reușești să reziști, lucrurile se vor schimba. Ceea ce contează e să nu te oprești, să nu îți oferi opțiunea de a renunța.

Poate sună a nebunie, dar funcționează. De multe ori am avut ocazia să învăț această lecție pe propria piele. Și când? Exact atunci când mersesem prea departe ca să mă pot întoarce.

Astăzi, după multe zile în șir, învârtim pedalele la foc automat. Suntem în cea de-a douăsprezecea zi. Vremea e numai bună, relieful e plat, iar noi avem deja, la ora prânzului, 80 de km pedalați. Într-o benzinărie, oprim să mâncăm puțin, dar avem ocazia să devenim „vedete”: ni se cere acordul pentru a fi fotografiați pentru pagina de Facebook a unei emisiuni de televiziune. Arătăm jalnic, dar na, face parte din tablou, nu?

La Brno ajungem printre câteva picături calde de ploaie care ne mai răcoresc. Orașul e mare și haotic. Brusc, ne reamintim cum e în civilizație. Realizez că urăsc să străbat orașe necunoscute pe bicicletă – pur și simplu îți faci mai mult rău decât bine. E ca atunci când, după o perioadă lungă de timp în care ai stat doar tu și cu tine într-o mare de liniște, te vezi aruncat într-un ocean cu valuri înspumate. Și să vrei și nu poți să te bucuri…

Dăm o fugă prin centru, să nu zicem că nu am văzut și noi nimic prin Cehia. Ne plimbăm pe străduțe, vizităm o catedrală, trecem prin fața gării. În mai puțin de două ore, ne luăm zborul spre ceva mai apropiat de starea noastră sufletească, prea ne-a ajuns societatea contemporană. Totuși, nu pot să nu mă întreb cum de ne-am învățat să trăim în astfel de medii. Și nu numai să trăim – de nevoie – ci să ne și placă.

Ieșirea din metropolă se face pe un drum ca o autostradă – 2 benzi pe sens, 100 km/h limită. Pentru noi, e picătura care umple paharul cu amar. Într-un final, reușim să dăm de o variantă mai pe gustul nostru, cu mai puțin trafic și mai puține riscuri. Obosiți, nu atât fizic cât mai ales psihic, campăm lângă un sat. Ne aflăm la marginea unei mici păduri pe un câmp cu grâu treierat.

Tot timpul cât durează activitățile de seară – montat cort, gătit, mâncat, spălat – nu pot să nu constat, încă o dată, cât sunt de intrus în lumea în care trăiesc. Realizez, cu un zâmbet timid în colț de buze, că valorile societății nu mă vor satisface niciodată.

Totuși, cine știe, întotdeauna după vreme rea vine și vreme bună. Și invers.

 

Datele zilei: 143 km, Police – Pohorelice.

Track GPS: https://www.bikemap.net/en/route/3778363-ziua-12-police-pohorelice/.

Micutul si Uriasa

Micutul si Uriasa

Catedrala din Brno in toata splendoarea ei

Catedrala din Brno in toata splendoarea ei

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *