Latoritei, Sureanu si Retezat (+doua bucati de Transalpina)

Scris de | 7 Iul 2015 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


Având în minte ceva planuri pe termen lung, primul week-end al lui Iulie nu a avut de ales altcumva decât să se lase petrecut printre și pe munții din apropierea Văii Jiului. Pe biciclete, e de la sine înțeles.

Lucrurile au început în forță, eu trebuind să plec de vineri dimineață spre Ploiești, urmând ca de acolo să iau trenul până în Simeria și mai departe spre Petroșani. Traseul propriu-zis a început Sâmbătă, după o întâlnire relativ ciudată între doi „străini” ce urmau să facă echipă (cel puțin) pentru următoarele 3 zile. Ziua avea să se anunțe una dificilă, cu peste 2800 de m urcați, iar dacă ar fi să aruncăm o privire pe linia roșie de pe hartă nimic nu ar fi de mirat: Petroșani-Obârșia Lotrului-Transalpina-stânga pe creasta Munților Latoriței-Vidra-Obârșia Lotrului. Peisajele însă au meritat din plin, deși – iertată-mi fie cârcoteala – nu s-au ridicat la nivelul celor din ziua a doua.

DSC06954 DSC06955 DSC06947

***

Și pentru că tot aminteam de ceea ce am văzut Duminică, iată câteva imagini:

DSC06997 DSC07011IMG_1254_2IMG_1270_2

Traseul zilei a doua a fost mai ușor – cel puțin în teorie – dar cum uneori această mașinărie numită corp mai cedează, genunchii au încercat să pună ceva bețe în roate, îngreunându-ne puțin mersul din prima parte a zilei. Din fericire, după urcarea spre Alba de pe Transalpina urmată imediat de o coborâre lungă și suficient de abruptă încât să mergem cu 50+ km/h în mod constant,  aceștia au decis să tacă lăsându-ne să ne bucurăm așa cum trebuie de ziua ce ne stătea în față.

La Barajul Oașa am făcut stânga spre Domeniul Schiabil Șureanu, iar după câteva ore de pedalat pe forestier eram ieșiți în creasta munților, perfect pregătiți de o coborâre serioasă către Petrila. Habar nu aveam că primii kilometri urmau să fie 3 sferturi neciclabili (deși tot pe biciclete am cam mers), prezentând pante de până la -53% conform Garmin-ului (încă ne întrebăm dacă vorbea serios :D).

Din Petrila am mai pedalat vreo 15 km, dar pentru că era destul de târziu am urcat în trenul spre Hațeg, iar de acolo ne-am îndreptat spre intrarea în Retezat de la Râu de Mori. Datele zilei: 105 km, aproximativ 1500 m urcați, 13 ore de mers (cu tot cu pauze de poze și admirat). Track-urile zilei: Obârșia Lotrului-Bănița și Subcetate-Râu de Mori.

***

Luni ne-am lovit de bolovanii Retezatului – aproape la propriu – atunci când am trecut din Poiana Pelegii spre Cabana Buta. Cu ocazia aceasta mi-a crescut respectul pentru cei care fac downhill, căci nu e deloc ușor să cari bicicleta în spate, deși din video-urile de pe YouTube parcă se înțelege altfel. Am avut de mers vreo 3 ore în total cu bicicletele ba pe rucsaci, ba împinse la deal sau la vale, ba pe umăr, ba cum apuca fiecare! Nu îmi amintesc mare lucru din acea porțiune, decât că era lungă și că cele 11 kg ale bicicletei după vreo 200-300 de m se transformau în tone – în rest, toate bune și frumoase! Iar pentru că am ajuns la frumos, iată cam care era priveliștea din șa:
DSC07053

Și câteva imagini de pe traseu:
DSC07043DSC07048DSC07044IMG_1311

De la cabană am intrat pe un forestier ce ni s-a părut autostradă (doar veneam după 7 km de cărat), în ciuda pietrelor prezente din plin, iar în jur de 20:00 ajungeam la destinația finală – Lupeni. Acolo ne-am despărțit iarăși, iar eu am gonit de nebun la Petroșani să mă interesez de trenuri: soluția aleasă a fost să merg până la Târgu Jiu, iar de acolo pe bicicletă până la Craiova – 120 km ce se cereau parcurși în 4 ore jumătate. Încă nu își știu cum, dar după 100 km și 2100 m urcați am fost în stare să pedalez în intervalul 12:00 PM – 4:00 AM întreaga distanță!!! Ajuns la tren am adormit imediat și am ținut-o așa până la București, unde am schimbat trenul spre Ploiești, de unde am luat-o iar la pedalat până acasă. Doamne, ce lungi și grei au fost kilometrii aceștia, mai ales ultimii 30! Dar au trecut și ei, totul terminându-se cu bine, în a 5-a zi de la plecare! (Track-ul zilei cu Retezatul e aici).

Concluziile, matematic enunțate:

1. Frumos e în Retezat, dar nu-i de biclă.

2. Zona e superbă, merită biciclită și cu alte ocazii; orașele-s cam triste, însă.

3. Transalpina are porțiuni de zici ca nu ești la noi în țară.

4. Se pot face excursii și cu minim de bagaj, deși costurile cresc puțin.

5. Socoteala de acasă nu se potrivește cu aia de la târg (ca să am și una clasică :D).

 

 

 

 

 

 

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *