Ma inalta, spre tine, Bucegii

Scris de | 16 ian. 2017 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


Într-un mare fel se înalță Bucegii
Către cerul ca sticla albastru,
Mărind peisajul, ca regii
Sub lumina imensului astru.

E tare și rece-așteptarea
Ce mă poartă de aici pân’ la creste.
Privind, pot scurta depărtarea:
Frumos e ce-a fost; și ce este…

Visându-mă obosit pe cărare,
Mai sper, o secundă, la tine:
Ți-aș fura de pe ochi sărutare
Ca lipsa-ți din piept să-mi aline.

De sus, Caraimanul zâmbește,
Ocrotind fericirea minune;
Gândul în jos prăvălește
Din inimă, o vorbă tu spune.

Promit să ascult chiar și șoapte,
Privind înc’ o dată spre munte:
Să luăm frici și-obstacole toate
În fapte, spre cer să se-avânte.

Și-n suflete punem ce-i bine,
De-afară ne umplem cu zări…
Vreau să mă vrei tu pe mine
Dincolo de-orice depărtări.

Comandă acum ultima mea carte! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *