Ma inalta, spre tine, Bucegii

Scris de | 16 Ian 2017 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


Într-un mare fel se înalță Bucegii
Către cerul ca sticla albastru,
Mărind peisajul, ca regii
Sub lumina imensului astru.

E tare și rece-așteptarea
Ce mă poartă de aici pân’ la creste.
Privind, pot scurta depărtarea:
Frumos e ce-a fost; și ce este…

Visându-mă obosit pe cărare,
Mai sper, o secundă, la tine:
Ți-aș fura de pe ochi sărutare
Ca lipsa-ți din piept să-mi aline.

De sus, Caraimanul zâmbește,
Ocrotind fericirea minune;
Gândul în jos prăvălește
Din inimă, o vorbă tu spune.

Promit să ascult chiar și șoapte,
Privind înc’ o dată spre munte:
Să luăm frici și-obstacole toate
În fapte, spre cer să se-avânte.

Și-n suflete punem ce-i bine,
De-afară ne umplem cu zări…
Vreau să mă vrei tu pe mine
Dincolo de-orice depărtări.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *