Ma-nnebunesc, de tot, salcamii

Scris de | 14 Mai 2015 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


acacia_Brussels_Hungary

Mă-nnebunesc, de dor, salcâmii,
Tot risipind parfum de Mai…
Mă-nnebunesc, de dor, salcâmii
Și mă întreb: de ce nu stai?

Mă-nnebunesc, cu foc, salcâmii,
Furându-ți – parcă – din dulceață.
Mă-nnebunesc, cu foc, salcâmii,
Unde dispari, plecând în ceață?

Mă-nnebunesc, cu flori, salcâmii,
În ochi și-n zâmbetu-ți mă pierd.
Mă-nnebunesc, cu flori, salcâmii,
De nici nu știu ce să mai cred!

Mă-nnebunesc, de tot, salcâmii,
Căci eu te vreau; tu nu mă vrei…
Mă-nnebunesc, de tot, salcâmii,
Căci ne-mpărțim – pe veci – la ei.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *