Mai astept putin. Pentru totdeauna

Scris de | 18 Ian 2015 | Despre: diverse | Fără comentarii


time_1080

Mă uit și afară și în calendar. E abia jumătate de Ianuarie, dar realizez că eu visez primăvara încă de la sfârșitul lui Noiembrie. Am, de prea mult timp deja, planuri peste planuri în minte pentru perioada ce va fi să vină. Așa că, aș putea să nu fiu nerăbdător ca vremea să se facă caldă mai repede?

Doar că…

Așa am zis în fiecare an. Mi-am făcut socoteli, vise, speranțe, planuri. Am discutat despre aventuri, evadări și noi experiențe încât parcă timpul nu mai înainta. Și parcă primăvara mult așteptată nu avea de gând niciodată să mai vină.

Dar, în ciuda lipsei de răbdare…

Lucrurile și-au urmat cursul și anotimpurile s-au succedat. A venit Februarie, a trecut Februarie. A urmat Martie și a trecut și el. Și, odată cu lunile din calendar, și-a făcut simțită prezența și soarele și căldură. Părea, în sfârșit, că socotelile de peste iarnă se vor transforma în realitate.

Părea doar…

Căci, deși nu îmi place să recunosc, prea puțin am realizat. Nu știu de ce și cum, dar aproape toate visele anterioare s-au pierdut sub presiunea activităților prezentului. Cu ce am rămas? Cu speranța unei ierni viitoare în care să fac planuri pentru o altă primăvară.

Și așa ne amăgim la fiecare pas…

Ne spunem că mâine, săptămâna viitoare sau la anul, vom putea face mai multe. Atunci vom avea timp și un context mai favorabil, ca să ne apucăm de anumite activități. Sau ca să implementăm anumite schimbări. Sau ca să ne transformăm niște vise în realitate.

Doar că nu e așa…

Și habar n-am ce ne face să credem că mâine ne va fi mai ușor ca astăzi. Ce tot sperăm că o să se schimbe în mersul lucrurilor, ca să amânăm începuturile?

De fapt, cu cât vremea trece, cu atât acțiunea devine mai grea, nu mai ușoară.

Dar ne consolăm cu amânarea. Nu ne dorim să spunem NU viselor, dar nici să spunem NU piedicilor nu îndrăznim. Așa că mai așteptăm. Puțin. Nu mult, ci doar până când o să avem mai mult timp. Sau bani. Sau mai puține responsabilități. Sau mai multă experiență. Sau…

Mai așteptăm puțin. De multe ori, însă, așteptăm pentru totdeauna.

Sursă foto: aici

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *