Masti. Straini. Si pierduti.

Scris de | 1 Mar 2015 | Despre: reflectii | Fără comentarii


carnival-mask-1280x720

Mă îndrept ușor spre oglindă și, cu teamă parcă, îndrăznesc să mă privesc în ochi. Mă uit atent, încercând să străpung verdele-căprui al acestora, în speranța unei regăsiri complete a sinelui. Cândva demult m-am pierdut de mine, iar singura cale care mi-a rămas să mă găsesc e să privesc adânc în mine. Și cum aș putea face asta, dacă nu intrând pe așa-zisa „fereastră a sufletului” – ochii?

Doar că mă uit și nu văd. Nu mă văd. Dau la o parte praful așezat de timp, doar ca să descopăr o suprafață dură, ca de sticlă. Încerc să mă apropii de imaginea reflectată și încep să îmi pipăi fața cu degetele. E dură, rece, distantă! Nu o recunosc. Și, culmea, parcă nici ea nu mă recunoaște. Ochii – cândva vâlvătăi de lumină – acum se sting calm în orbite.

Mă îndepărtez dezgustat și fug către celălalt colț al casei. Mă arunc pe pat și îmi înec lacrimile în pernele pufoase. Minutele trec și trec și eu cu ele. Parcă prin acel șuvoi de apă sărată mi se scurg toate: amintiri, speranțe, așteptări.

Într-un final îmi fac curaj să mă ridic, deși simt că dacă aș petrece veșnicia aruncat acolo nu mi-ar fi suficient.

Iau o poză cu tine și încep să-ți analizez chipul. De fapt, încerc să trec dincolo de el. Și dincolo de vorbele pe care le spuneai. Și de faptele pe care le făceai.

Dar, în trecerea mea pe deasupra imaginii tale imortalizate-n hârtie, simt aceeași duritate și răceală de pe propria-mi față. Ce s-a întâmplat oare cu noi? Așa am fost dintotdeauna sau ne-am schimbat pe parcurs? Iar de cunoscut, ce am cunoscut?

Cu fotografia ta încă în mână și cu tine încă în gând mă îndrept spre fereastră să privesc două minute soarele ce tocmai a ieșit de după nori. Dau perdeaua într-o parte și mă las scăldat în lumina caldă și senină a astrului îndepărtat. Oare de ce nu suntem și noi, oamenii, ca soarele? El încălzește de atât de departe, în timp ce noi ne înghețăm unii pe alții de atât de aproape…

Și uit: de tine, de mine, de el. Atenția îmi e brusc atrasă de goana neîncetată a oamenilor de pe străzi. Nu pot să nu mă întreb: unde se duc? Și de unde vin? Și de ce se grăbesc? Căci toți, cu fețe care mai de care mai diverse, își irosesc viața spre undeva.

Și îndrăznesc să-mi odihnesc privirea pe chipurile lor: poate că mă regăsesc în ochii lor, dacă în ai mei m-am pierdut. Și, cine știe, poate că ei se vor regăsi în ai mei.

Dar pe fețele lor se citește aceeași distanță, răceală, duritate. Întind mâinile și le ating fețele: aceeași textură nenaturală le e zugrăvită pe piele. Și la ei? Oare de ce? Și eu care credeam că doar la mine, la tine, la noi…

Îi mai privesc o dată și fug entuziasmat spre oglindă. Acum știu: mâinile mele nu mi-au atins fața! Și mâinile nu au atins-o nici pe a ta, iar inimile nu ni s-au cunoscut. Tot ce credeam că știm nu era decât o iluzie pe care ne-am construit-o. Nu ne cunoșteam pe noi, ci ne cunoșteam măștile noastre. Nu vedeam în suflete, ci vedeam ceea ce credeam noi că e sufletul celuilalt.

Pentru că da, noi oamenii nu suntem altceva decât colecții de măști, așezate cu grijă pe grilajul chipurilor noastre. Și ne îngropăm atât între ele, că nici noi nu știm să ne recunoaștem. Pierduți, așa devenim, într-o mare de variante ale propriului eu. Și cum să te mai identifice ceilalți, dacă nici măcar tu nu poți?

Și vin clipe când ai vrea să stai în fața cuiva așa cum ești tu, gol din cap până în picioare. Când ți-ai dori să îți împrăștii toate umbrele și toate ascunzișurile. Dar realizezi că nu poți, că nu ai cum. Ai vrea să dai jos, dar nu știi dacă dai din tine sau din afara ta. Și, uite așa, fie nu dai deloc, fie dai ce nu trebuie.

Să ne mai mirăm deci cât ne suntem de străini?

Sursa foto: aici.

 

 

 

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *