Nu ii iubi pe ceilalti cum te iubesti pe tine!

Scris de | 6 Mar 2017 | Despre: reflectii | 2 comentarii


Există un mod ciudat în care ne trăim viața atunci când vine vorba de oamenii din jurul nostru: îi tratăm așa cum ne-ar plăcea să fim tratați. Și, deși această raportare nu e deloc rea când vine vorba de principii generale, atunci când cobori la particular, lucrurile nu mai sunt atât de simple. E frumos și înălțător să le vrei binele celor care te înconjoară, dar cum faci asta, concret? Pentru că, până la urmă, nu de teorii depinde fericirea cotidiană, ci de gesturi și fapte constante, eventual repetitive.

În relațiile interumane, ceea ce primează e relația. Gradul de apropiere determină comportamentul, iar cunoașterea reciprocă e temelia pe care se construiește. Oferi celuilalt în aceeași măsură în care el îți oferă ție. Dacă una din părți dăruiește mai mult, echilibrul se rupe, instalându-se nefericirea sau frustrarea. Nu poți să iubești la nesfârșit fără să fii iubit înapoi: trebuie să și primești, nu doar să dai.

Totuși, marea problemă este că nu știm să oferim. Privim lumea și pe cei dragi prin ochelarii propriei ființe. Îi iubim, așadar, așa cum ne-ar plăcea nouă să fim iubiți. Refuzăm să mergem în profunzime, să căutăm să descoperim ce nevoi are celălalt, rezumându-ne la o cercetare superficială a aparențelor. De asta e dragostea complicată: pentru că ne cere să renunțăm la propria viziune în detrimentul celei a aproapelui.

Avem nevoie, în primul rând, să ni se vorbească astfel încât să înțelegem. Fiecare suflet are propriul alfabet și, așa cum comunicarea e dificilă când părțile nu vorbesc aceeași limbă, la fel se întâmplă și când sufletele nu sunt pe aceeași lungime de undă. În cartea „Cele 5 Limbaje ale Iubirii” Gary Chapman rezumă o întreagă filozofie de viață: conform studiilor, există 5 mari perspective prin care oamenii se simt iubiți: declarațiile, timpul în doi, darurile, serviciile și contactul fizic. Și, deși toate contribuie la o relaționare completă, fiecare are o caracteristică dominantă. Ciudat este că, foarte adesea, nu suntem conștienți de existența ei – cu atât mai mult, nu realizăm că ea există în ceilalți și că trebuie să i ne adresăm în mod direct. De asta nu e suficient să iubești, important fiind mai ales cum iubești! Degeaba oferi cadouri, de exemplu, cuiva căruia nu îi pasă decât de timpul petrecut în doi – o să se simtă neînțeles și neapreciat. Tot la fel, e în zadar să faci declarații ce ar obține invidia celor mai romantici poeți cuiva al cărui limbaj este contactul fizic. Dacă nu te pliezi pe ceea ce înțelege o persoană, poți la fel de bine să nu îi mai transmiți nimic!

Dar noi, cel mai adesea, ne consolăm cu gândul că am încercat, deși rezultatele întârzie să apară. Nu realizăm că eforturile pot să fie și infinite, dacă nu sunt canalizate pe drumul care duce către inima celuilalt, sunt zadarnice! Nu înțelegem că, atunci când vine vorba de interacțiuni, trebuie să uităm de noi și să ne focusăm complet pe celălalt. Deși e greu, trebuie să renunțăm la culorile în care vedem lumea, ca să putem vedea lucrurile așa cum le văd ceilalți. Suntem diferiți, iar asta se traduce în nevoi diferite, bucurii diferite sau perspective diferite. Nu îi putem iubi autentic pe ceilalți, decât atunci când îi iubim în felul lor – orice altceva nu e decât o frântură dintr-un mare potențial neatins.

Fericirea deplină, când vine vorba de oameni, e să știi că ești înțeles, acceptat și iubit. Pentru asta, însă, e nevoie de renunțare la egoism. Trebuie, cu alte cuvinte, să investești activ în a-l cunoaște pe celălalt, în a-i descoperi viziunea și în a învăța să îi vorbești pe limba propriului suflet. Trebuie să conștientizezi că e frumos ce îi place lui, nu ce îți place ție și că, dacă oferi, ai face bine să oferi ceea ce el are nevoie și nu ce anume îți dorești tu pentru el.

Până la urmă, viața se rezumă la o decodificare între inimi: doar o voință solidă te va face să treci dincolo de aparentele ziduri ca să descoperi comorile ascunse vederii, dar care se găsesc, cu siguranță, în interiorul fiecăruia.

 

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

2 Comentarii

  1. Salut,
    Frumos scris, si real.Ai punctat bine aspectele esentiale ale unei relatii. Deci esti un om care stii/ai invatat sa iubesti 🙂 Cat despre celalalt articol. El in locul meu.. nu stiu ce sa zic… lamureste-ma ca sa stiu cum sa-l abordez. Daca e o creatie literara, e bun. Descrie niste zbateri ale sufletului. Asa-i Iubirea, de multe ori doare. Daca e un aspect personal.. iar sunt neclaritati. E o iubire nemarturisita? O fata pe care o placi, dar ea nu te place?Oricum ar fi, las-o, uit-o. Stiu ca nu e usor. Odata ce timpul trece, ne si miram cum de ne-am putut agata atata de cineva care pur si simplu nu vrea sa fie cu noi. Explicatiile… nu exista. Celalalt nu e neaparat mai bun ca noi. Asa a fost sa fie. E ciudat uneori in dragoste. Si spera si fii sigur ca la momentul potrivit va apare fiinta pe care o meriti, si cu care va fi minunat.

    Post a Reply
    • Mersi de comentariu, Petru!
      Invatam cu totii, zilnic, cum sa ii iubim pe ceilalti, nu? 🙂 Sau, cel putin, ar trebui sa incercam…Cat despre celalalt articol, e si creatie literara, dar e si realitate. Da, toate trec, speram ca trec spre bine!
      Te mai astept pe aici,
      Bogdan!

      Post a Reply

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *