Nu ne raman…

Scris de | 25 mart. 2015 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


hope

Prin geamul aburit de vreme,
Privesc la drumul către tine.
Și-mi vin în cap gânduri extreme,
De cum fugit-ai tu spre mine.

Dar nu-i adevărat fragmentul,
Mă uit în jur la ce-nconjoară:
Prin vise îmi aduc afrontul
Realității ce-o să doară.

Tu stai la tine, eu departe
Iar viața asta nu ne-ajunge!
Frumos ar fi s-avem, aparte,
Unde zâmbi și unde plânge.

E timpul însă la comandă
Și nu ne-ascultă când oftăm.
Degeaba-l vrem la noi în zgardă,
Face cum vrea, deși sperăm.

Nu ne rămân decat dorințe…
Hai să-mpărțim chiar și-așteptări!
Să ținem, deci, speranțe-aprinse,
Privind departe către zări.

Comandă acum ultima mea carte! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *