Nu ne raman…

Scris de | 25 Mar 2015 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


hope

Prin geamul aburit de vreme,
Privesc la drumul către tine.
Și-mi vin în cap gânduri extreme,
De cum fugit-ai tu spre mine.

Dar nu-i adevărat fragmentul,
Mă uit în jur la ce-nconjoară:
Prin vise îmi aduc afrontul
Realității ce-o să doară.

Tu stai la tine, eu departe
Iar viața asta nu ne-ajunge!
Frumos ar fi s-avem, aparte,
Unde zâmbi și unde plânge.

E timpul însă la comandă
Și nu ne-ascultă când oftăm.
Degeaba-l vrem la noi în zgardă,
Face cum vrea, deși sperăm.

Nu ne rămân decat dorințe…
Hai să-mpărțim chiar și-așteptări!
Să ținem, deci, speranțe-aprinse,
Privind departe către zări.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *