Pledoarie pentru statul degeaba

Scris de | 17 Feb 2017 | Despre: diverse | 2 comentarii


Nu am fost niciodată omul care să bată mult timp pasul pe loc cu diverse activități. Din contră, mă știu mereu pe fugă, alergând de la o treabă la alta. Dacă pot să fac ceva, atunci fac cât de repede permite situația. Fără învârtit fără rost, fără activități haotice și fără acționat la întâmplare.

Am realizat, însă, că această goană nu numai că nu e benefică, dar și că produce mai mult rău decât m-aș aștepta.

Faptul că sunt freelancer îmi permite, cel mai adesea, să îmi aranjez programul cum îmi e mai bine. Astfel, față de o persoană angajată, pot realiza mai multe și pot utiliza timpul într-un mod mai înțelept. Totuși, am descoperit că, atunci când nu am proiecte, mă simt vinovat pentru că dispun de prea mult timp liber. Ceva parcă lipsește, lăsându-mi impresia că ar trebui să umplu ziua cu o alergare pe care nu am de unde să o iau.

Astăzi, după o zi în care nici măcar un minut nu am lucrat, am conștientizat cât de norocos sunt. Câți nu ar da să fie în locul meu! Să aibă când să își aranjeze planurile, când să se relaxeze, când să recupereze micile activități de pe lângă casă rămase în urmă…Iar eu?!? Eu mă simțeam vinovat, încă de dimineață, pentru că nu produc nimic palpabil!

Într-un fel, sindromul acesta se întâlnește mai la toată lumea. Ne-am obișnuit să stăm non-stop în priză și, dacă prindem cumva câteva clipe, trebuie să le umplem rapid. De asta stăm ba cu nasul în telefoane, ba de vorbă, ba citind ce ne cade în mână: nu mai știm cum e să trăim pentru simpla plăcere de a trăi. Simțim că, dacă nu suntem angrenați într-un anume mecanism, nu suntem în viață. Uităm că traiul adevărat și frumos e tocmai atunci când evadăm din rutina cotidiană. Încetinind vezi mai mult, nu grăbindu-te către final, dar noi am ajuns obsedați de apăsarea pedalei de accelerație.

Mai mult, dacă faci cumva parte din categoria celor puțini care își fac timp și pentru ei, ești privit cu ochi răi și invidioși. Tu nu ai treabă? parcă te-ar întreba restul. Și astfel, să călătorești, să te plimbi prin parc sau să stai întins și să te uiți la cât de fain îți e tavanul devin activități vinovate și condamnabile. Ori te ridici rapid și intri în cursă, ori ești catalogat ca fiind leneș și doar bun de gură.

Acum, pledoaria mea nu e pentru statul neîntrerupt degeaba, ci se vrea să sublinieze lipsa de sens a unei vieți trăite în viteza a 5-a. Nu lenea vreau să o încurajez, ci munca echilibrată, sistematică și liniștită. Îndemnul meu e către temperanță și către a ne lua libertatea ca, orice am face, să realizăm savurând. Fie că e vorba de relaxare, fie că e vorba de job-uri,  ce rost are să nu te bucuri de nimic? Pentru că, din goană, tare puține se zăresc pe fereastra sufletului!…

Așadar, provocarea vine în întâmpinarea nevoii de liniște pe care ființa fiecăruia o cere. Societatea a ajuns să ne impună un ritm atât de alert legat de modul în care trebuie să trăim, încât doar o decizie voluntară urmată de o luptă serioasă poate schimba cursul evenimentelor.

De aceea, cât mai des, permite-ți să te oprești.

Ridică capul din device-uri sau hârtii și privește, chiar dacă pentru doar câteva minute, pe fereastră. S-ar putea să fii uimit de priveliștea ce te înconjoară…Pe drumuri umblând, încetinește ușor pasul: uită-te la oameni, admiră-i, zâmbește-le… Nu mai alerga după metrou sau autobuz – vin, întotdeauna, altele. Dacă e nevoie, lasă mașina acasă și deplasează-te pe jos sau cu bicicleta. Acasă, oprește televizorul și internetul, iar telefonul aruncă-l într-un colț îndepărtat. Ascultă-ți gândurile și respiră mai rar.

Stai, adică, pur și simplu, degeaba.

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

2 Comentarii

  1. Bine spus. Trebuie sa redobandim controlul asupra timpului nostru care este numai al nostru. roxanabarsanblog.com

    Post a Reply

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *