Poezii


Te-ntorci

Scris de | 16 10 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | fără comentarii

Te-ntorci la mine după gândul
Uitat cândva, de bunăvoie.
Eram atunci nu singur unul,
Ci singurul după-a ta voie.

Te-ntorci să-l iei, nu să-l repeți,
Căci vorbele se spun să zboare.
Când vrei, ușor e să te-mbeți,
Ignori să simți că te și doare.

Ți-l dau, doar ia-l cu bucuria
Nevinovată din priviri.
Frumos era când armonia
Orbea în juru-i prin sclipiri.

Păstrează-l într-un loc de cinste
Cum fac și eu cu tot ce ești.
Aruncă-mi umbrele mai triste,
Ca să-nvăț drumul pentru vești.

Nu o sa bat cu nesimțirea
Celui ce-a fost mult în trecut,
Doar mai strecor din amintirea
A ce-am pierdut din ce-am avut.

Nu ma intorc

Scris de | 2 10 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | fără comentarii

Motto:
Singurătatea se măsoară-n oameni, 
Ce mint că te iubesc deplin. 

 

Eu am să plec
Într-un văzduh de necuprins,
Să fiu, cum sunt, doar eu
Când ceilalți trec,
Nu greu.

Nu o să plâng,
Dar în regret
Îmi voi ascunde amintiri
De drept,
Printre priviri.

Nu mă întorc!
Mă duc cu inima în zări,
Timid și trist
Pierdut sub mări,
De antracit.

La ce-aș veni?
De ce-aș mai sta?
În lume locul nu-mi găsesc.
Oricât aș vrea acum uita
Nu reușesc.

Mă duc…
Nu fug, ci-mi regăsesc
Frânturile demult.
Mă înroșesc,
Privind al sarcinii tumult.

Nu mă întorc,
Deși tot plec;
Rămână lumea cum o știu
Și suflet-mi la fel: tot sec.
Pustiu!

Nu mă întorc,
Cert, nu la fel.

Strigăt în șoaptă

Scris de | 30 09 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | fără comentarii

Mă uit în jur:
E beznă rece,
Iar ochii mi se duc în gol.
Nu trece…

E cerul plin de stele,
Dar inima e doar abis.
Suspin adânc:
Mi-e dor de ele,
De aspirații.
Și de vis…

Voiam să fiu
Nu doar povară,
Ci suflet cald, plin de frumos.
Am eșuat ca într-o gară,
Când spre pustiu
Un tren mai pleacă,
La ceas stingher de înc-o seară.

Și strig! Și strig!
Și strig, o! tare!…
Să sparg ecoul de pereți,
Să simt că-n sufletu-mi ce moare,
Mai caut, totuși
Niște vieți!

M-aud doar eu –
Nu-s șoapte lângă
Să mai mângâie din dureri.
Mă urc pe munte să se frângă,
Singurătăți de prin păreri.

Nu trece!..
‘și face cuib definitiv
Nefericirea unui loc amar.
Afară-i rece,
În suflet e ghețar.
Privesc în jur:
La ce tot bun al vieții dar?

Mai strig odat’
Mai plâng un vis.
Nu tuturor ne este dat…