Poezii


Nu mă iubi

Scris de | 4 05 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | fără comentarii

Nu mă iubi când, zeu, în soare
Pot să mă lupt cu tot ce-i greu,
Când nimeni nu-mi stă în picioare,
Când pot să fiu puternic, eu!

Nu mă iubi când râd pe cale
În hohot de-arogant tumult,
Când am curaj să fug spre vale,
Sau urc al muntelui vârf crunt!

Nu mă iubi când fericirea
Îmi bate, darnică, la uși
Și, când pe buze, bogăția
Oferă prieteni mulți, sus-puși!

Nu mă iubi, deci, doar când merit,
Atunci iubesc chiar și cei răi!
Iubește-mă când, eu, nemernic,
Devin ce tu n-ai cum sa vrei!

Și, cine știe, poate după
Mă voi topi de prin noroi…
Vei ști atunci c-a fost o luptă
Cu un câștig frumos: noi doi!

Cand dorul doare

Scris de | 27 03 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | fără comentarii

E beznă peste tot pe drumuri
Și pașii sunt tot mai de plumb,
Mă doare dorul ce din gânduri
Cu niciun chip nu pot s-alung.

Mi-e calea lungă și pustie
Cu stele stinse-n orizont…
Mă iau să urlu pe-o hârtie
Despre al inimii afront.

Oftez privind la depărtarea
De fericire stinsă-n jar.
Mă întristează acceptarea
Că tot ce-a fost, e doar zadar.

Și doare! Dorul tare doare
Când din trecut nu naști nimic
Și nu primești decât vâltoare
De plâns neostoit amic.

Nu are rost

Scris de | 15 01 2018 | Despre: invalmaseala de cuvinte | fără comentarii

Aud un ciocănit de pribegie
În ușa sufletului înghețat sub vânt,
Mă iau să sparg, fac gălăgie –
Orice, doar să mă scap de-acest prea aspru gând!

Știu – singurătatea-i cea ce bate,
Perseverent, metodic, fără scop;
Forțează-ușa, încearcă-n spate,
Dărâmă rezistențe, sparge tot.

Și doare. Urlă lupta-n mine,
Căci nu-i normal să plâng că-i rău…
Dar simt, îl simt cum, tropăind, el vine:
Al disperării negre hău.

A mea ființă e sătulă să obosească în zadar:
Tot alergând, spre nicăieri, fără oprire
E cruntul dar al vieții-amar hotar.
Nevoia-i mare de zidire…

Dar cin’ să pună cărămidă
Alături de mortar, să iasă zid?
Nu suntem fluturi, ci omidă
Prea plini de murdărie și de vid.

Oftez – gândind la perspectiva
Ce se deschide-n noua zi:
E grea de tot retrospectiva
A unei vieți când s-o trăiești nu știi.

Și vreau! Vreau să găsesc o cale
Să nu-mi aducă mult, ci doar alin,
Ca mâine, eu, privind din zare,
Să înțeleg de ce, pe drum, să vin.

Căci n-are rost o viețuire
Doar pentru bani, plăcere sau nevoi.
Se simte-n suflet împlinire
Când transformi aur, din noroi.

Și oh! cât plâns mai e pe lume
După iubire, scop și sens!
Ascultă-ți inima când spune
Să fii al dragostei blând vers.