Prea egoisti sa ne mai pese

Scris de | 4 Oct 2016 | Despre: reflectii | Fără comentarii


Alone in a Crowd

Se spune că omul este o ființă socială, care nu poate funcționa decât în mijlocul altora ca el. Ce se uită, însă, să se menționeze, e că pe om îl interesează societatea numai atunci când poate beneficia de pe urma ei.

Din fire, suntem egoiști. Preocupați de propriile nevoi, interese, stări de spirit. Nu uităm niciodată că prima e cămașa, abia mai apoi urmând haina. Avem grijă, de fiecare dată, să ne urmărim propriul interes. Dacă mai avem energie, apoi, și pentru alții, bine. Dacă nu, măcar ne vedem cu sacii în căruță.

Nu contează unde activăm și nici în ce grup de oameni ne învârtim. Niciodată nu o să întindem o mână, dacă nu vom primi ceva în schimb! Nici când vine vorba de relații și de persoane de care „ne pasă” lucrurile nu stau altfel: oferim timp, vorbe bune, sprijin și primim satisfacție sufletească. Da, legea cu nimic nu e pe gratis se aplică, bineînțeles, și la nevoile umane!

Ar trebui ca oamenii să fie aici pentru oameni. De fapt, suntem aici pentru noi: pentru confort, pentru consum, pentru călcat pe cadavre. De aici și invidia, competiția nesănătoasă și orgoliile. Îi vedem pe toți ceilalți ca adversari…

Și, într-un fel, e normal. Ce ne-am face dacă toți am avea grijă de ceilalți mai întâi? Am ajunge să trăim într-o lume „defectă” și ciudată. Adică de! parcă nici trezitul de dimineață n-ar mai avea farmec știind că urmează să te dedici altora, nu ție, nu? Doar na: ca să poți să ai grijă de ei, trebuie ca, în primul rând, să ai grijă de tine! Și dacă tu nu te ocupi să fii primul, de ce s-ar ocupa celălalt? Până la urmă, în viață intrăm toți, dar nu reușim decât cei care vrem.

Nici prietenii nu mai sunt prieteni. Dacă nu e cu profit, atunci nu e deloc. Nu ne sunăm, decât la ocazii; nu ocazii speciale, ci ocazii de nevoie. Când e rost de întâlnit, e rost de vorbit. Nu realizăm că, de fapt, trebuie să ascultăm…

Suntem primii în a da sfaturi. Și ultimii în a întinde o mână.

Așa se face că felul în care se prezintă societatea contemporană nu e nicio surpriză: cum să crești frumos și deplin, când focusul e doar pe propria ființă? Căci, într-adevăr, viața nu e atât despre a lua, cât despre a da! Iar atunci când schimbi ordinea, nu ai cum să obții decât haos. Sau războaie, sărăcie și ură. Sau clase sociale.

Problema e că am fost răniți. Cu intenție sau fără, dar cicatricile s-au adunat. Nu putem să ne deschidem, nu putem să fim noi cei care să spargă regula, căci asta ar însemna să ne doară. Ne e teamă – pe bună dreptate, până la urmă – că o să ne transformăm în acei oameni care nu sunt doriți în preajmă decât atunci când vrei să te ajute. Adică ai prieteni nu pentru ceea ce ești tu, ci doar pentru ceea ce poți să oferi.

Iar tu ai nevoie să fii iubit nu „pentru…”, ci „în ciuda”…

Totuși, schimbarea ai putea fi tu. La fel de bine, aș putea fi eu. Și așa am deveni „noi”. Iar de la noi s-ar molipsi și alții.

O să ne doară. O să fie greu. O să avem oameni în jur care vor vrea doar să profite. O să ne simțim de multe ori folosiți, în plus sau singuri. Mai ales singuri! Dar e singura șansă ca lumea să fie altfel…Și, chiar dacă această atitudine nu o să se întoarcă asupra noastră, măcar știm că am încercat. Că am oferit ce am avut mai bun. Că am îndrăznit să trecem dincolo de egoismul nostru, fără să ne pese dacă și ce primim în schimb.

Iar asta este, până la urmă, tot ce contează: să îți trăiești viața pentru ceilalți, nu pentru tine. Căci doar atunci ți-o vei trăi, cu adevărat, pe a ta.

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *