Principiul Balantei – Ca sa obtii, platesti

Scris de | 11 Feb 2015 | Despre: de meditat | Fără comentarii


balanta

„Importanța pe care o dăm unui lucru e determinată de concesiile pe care
suntem dispuși să le facem pentru a dobândi lucrul respectiv.”
– Kilian Jornet, ultra alergător montan

Viața – așa cum o putem trăi noi – nu este deloc dreaptă. Ea nu îți oferă nici ceea ce vrei, nici ceea ce te lupți să obții. Nu întotdeauna. Iar uneori – atunci când lasă de la ea – te pune să îi oferi ceva în schimbul victoriei dorite. Parcă e un suveran pe care trebuie să îl îmbunezi, aducându-i diverse ofrande ca să se îndure și de tine.

Pe principiul balanței, așa funcționează lucrurile. Și nu, nu la echilibru mă refer!

Deci hai să te provoc la un mic exercițiu de imaginație. Pentru câteva secunde, încearcă să te detașezi de tot ce ești și de tot ce ai. Și privește-ți viața din exterior, de la suficientă depărtare încât să nu îți scape nimic, dar nici prea aproape încât să te afecteze. Iar acum uită-te la lucrurile pe care le ai: ce ai dat în schimbul lor? Cu ce le-ai plătit? Ce sacrificii a trebuit să faci, ca să ajungi acolo unde ești?

Acum, imaginează-ți o balanță: poate să fie colorată, mică, mare, de aur sau sticlă – cum vrei tu. A mea este cam cât jumătate de cameră, dintr-un metal argintiu ce lucește în razele soarelui de februarie ce-mi intră pe fereastră. Apoi ia ceva ce vrei să obții cândva în viitor și așează-l pe unul din talere. Poate să fie orice: o mașină, un job nou, o diplomă, o relație sau altceva. Nu are importanță ce alegi, atât timp cât alegi ceva îți dorești cu adevărat.

Ce s-a întâmplat cu balanța, imediat după ce ți-ai pus visul la bătaie? S-a…ce a făcut? A, da, așa! Visul – acel ceva așezat pe unul din talere – s-a lovit instant de pământ. Zbang! Fără să poți face nimic să îl oprești…

Lasă-l acolo, deocamdată, și hai să mergem puțin mai departe, căci există și o parte mai roz în această poveste. Balanța – după cum bine știi – mai are un taler. Iar acesta este gol, căci toată atenția ta s-a îndreptat asupra celui cu dorința. Deci, să ne întoarcem puțin și la el.

Uită-te în jur – prin viață – și, având încă în ochi ceea ce vrei, încearcă să îți dai seama ce ai putea – sau ar trebui – să pui de partea cealaltă a balanței. Să zicem că îți dorești o vacanță de două săptămâni la munte. Hmm…vacanță, două săptămâni, munte – parcă sunt cam multe pentru a ajunge ușor la un echilibru, nu? Dar hai să începem să adăugam de partea cealaltă – pe talerul costurilor.

Ai nevoie de bani – să zicem 30 lei/zi, că doar mergi cu cortul și nu îți trebuie decât mâncare. Deci 420 de lei pe care îi așezi acolo, pe partea stângă a balanței (să zicem stânga așa, de dragul imaginației). Dar pentru că aceștia trebuie economisiți, renunți la câteva mofturi zilnice: mâncat în oraș, dulciuri, mers cu taxiul și altele de genul. Știi tu mai bine de unde poți face rost de bani, nu trebuie să îți spun eu!

Mai apoi, ai nevoie de timp: deci iei și câtva din acesta și îl pui acolo. Și da, vezi bine, balanța ta începe să se miște! Și cu fiecare element pe care îl așezi, talerul visului continuă să se ridice. Mai pui niște activități pe care le-ai face acasă, dacă nu ai pleca. Mai pui niște prieteni care știi ca nu te vor însoți și niște odihnă fizică de care vei fi privat. A, și îți amintești de cele 3 zile pe care trebuia să le petreci la mare fix în perioada aia? Hop, sus și cu acestea! Și, uite așa, balanța se tot înclină în avantajul a ceea ce îți dorești, până când se ajunge la starea inversă punctului de început: visul e sus – realizat – iar costurile apasă hotărâte pământul.

De asta spuneam mai sus că viața nu oferă nimic pe degeaba, pentru că fiecare pas în direcția dorită are prețul său. Indiferent de ce anume ar fi vorba, dacă nu plătești prețul, cum să primești valoarea?

Acum, lăsând exercițiul de imaginație deoparte: așa funcționează traiul nostru. Dacă vrem să obținem ceva, trebuie să dăm la schimb altceva – e ca la balanță, ca să ridicăm talerul dorit trebuie mai întâi să îl umplem bine pe celălalt. Și, cu cât lucrul dorit e mai provocator, mai mare, mai „cu greutate”, cu atât talerul liber cere mai mult efort, mai multe alte lucruri, mai multe sacrificii. Căci na, ai nevoie de și mai mult ca să ridici mult, nu?

„Importanța pe care o dăm unui lucru e determinată de concesiile pe care suntem dispuși să le facem pentru a dobândi lucrul respectiv”, citeam în una din cărțile lui Kilian. De asta nu există nici „nu am timp”, nici „nu am bani” și nici „nu am cum”; ci toate se traduc prin același „nu contează suficient de mult pentru mine”. 

Așadar, tu ce îți dorești de la viață? Unde ai vrea să fii peste o lună, un an sau zece? De ce obiecte ai vrea să te bucuri? Și cu cine ai vrea să îți împarți fericirile și nereușitele?

Nu știi? Mai gândește-te, căci ceea ce vrei determină ceea ce plătești! Deci, dacă vrei mult, ai face bine să fii gata să sacrifici mult. Căci nimic din ceea ce contează nu se obține pe degeaba. Și, fie că îți place, fie că nu, cu cât talerul e mai greu, cu atât costurile vor fi mai mari.

Ești gata să treci la treabă?

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *