Riscurile nevazute ale calatoritului

Scris de | 15 apr. 2018 | Despre: diverse | Fără comentarii


Nu sunt multe lucruri pe lume care să merite mai tare ca a călători. Să explorezi, să descoperi locuri necunoscute ție și să întâlnești oameni aduc sufletului împliniri aparte. Cu o planetă atât de diversă, ce oferă atâtea încântări pentru ochi, ar fi și păcat să ne transformăm în copaci! Grație dezvoltării, orașe încărcate de istorie sau peisaje naturale fantastice au devenit foarte accesibile. Astăzi, cu puțini bani și ceva curaj, poți ajunge oriunde pe glob – distanțele nu se mai măsoară în kilometri, ci în ore.

De când mă știu, am iubit să nu stau în același loc. Hoinăream prin pădure de mic, mă pierdeam (la propriu, adesea) în orășele sau admiram fugitiv scenele din afara mașinii când mergeam cu părinții în concedii. Nu știam atunci, dar semințele explorării și dorinței de aventură încolțeau în tânărul ce deveneam.

Cât costă să călătorești

Sunt întrebat, adesea, cât mă costă escapadele nebunești (ture lungi cu bicicleta, ieșiri pe munte, evadări rapide în orașe). Zâmbesc, fiindcă simt mirarea ce se va naște din sumele modice cheltuite pentru atât de multe zile și locuri: practic, o lună de mers cu bicicleta mă costă mai puțin decât un week-end într-o capitală europeană!

Bineînțeles, să pedalezi e ieftin. Dar să mănânci, să dormi, să te speli sau să cumperi suveniruri, nu este. Problema se naște din ce mănânci, unde dormi și te speli, dacă și la ce preț cumperi amintirile palpabile, made in China. Nu cât călătorești determină cheltuielile, ci cum călătorești. Cunosc persoane care bat șoselele pe două roți, dar mănâncă la restaurante și dorm la hoteluri. Sau oameni pasionați de munte, dar care nu se descurcă fără dușuri calde, confortul unei cabane și echipament de ultimă generație.

Într-un fel, cum călătorești e determinat de cum trăiești. Pe drumuri, valorile cotidiene sunt mai vizibile: devii mai bun sau mai rău, mai econom sau mai cheltuitor, mai prezent sau absent, în funcție de cum ești în întuneric.

Citeam într-un articol despre cum călătoriile devin noua formă de consum. Pentru mileniali, experiențele sunt mai importante ca lucrurile. Caracterizați de o mare tendință spre comoditate, își justifică lipsa de responsabilitate printr-o viață trăită altfel decât înaintașii lor. Ce le scapă, însă, e că schimbă doar forma, nu și fondul.

Să fim diferiți și să ne dorim să experimentăm după propriul suflet ceea ce vizităm este perfect în regulă; ce e greșit e să limităm descoperirea în funcție de cât cheltuim: fericirea, dacă nu ne costă, nu are valoare. Uităm, astfel, că, cu cât ceva e mai scump, cu atât e mai lipsit de autenticitate.

Știu persoane care nu consideră că au vizitat un oraș dacă nu mănâncă în localuri, dacă nu vizitează muzee, dacă nu stau în locații fancy sau dacă nu plătesc pentru experiențe diverse. Pentru ei, a descoperi se rezumă la a consuma un marketing pe care nici nu îl simt că li se servește – mai mult, înghit toate acestea cu mândrie, fără să realizeze că nu fac decât să umple buzunarele comercianților. Practic, înlocuiesc consumerismul clasic, al produselor, cu cel al experiențelor. În numele zeului plăcerii și din cauza presiunii societății, sacrifică autenticul, mulțumindu-se cu o diluare a recompensei, doar pentru că așa li s-a indus că „se face”.

Nu de puține ori rămân surprins când primesc recomandări despre anumite destinații. Deși interesează ceea ce doar acolo poate fi trăit, conștientizez că primesc doar ceea ce se vinde mai bine. Să vezi McDonalds-ul de lângă Vatican plin de turiști nu e deloc ceva ieșit din comun – dar să găsești oameni care să admire străzile pitorești (dar deloc turistice) din imediata apropiere, nici nu poate fi vorba! Într-un fel, asta rezumă problema: nu mai știm să consumăm decât ceea ce ni se servește și nu mai suntem în stare să ne bucurăm dacă nu consumăm.

O nouă perspectivă

Au trecut doar câteva luni de la ultima mea escapadă, o lună cu trenul prin Europa. M-am întors obosit crunt, agitat psihic și bombardat de stimuli, dar cu o concluzie pe cât de dureroasă, pe atât de eliberatoare: a călători nu înseamnă ceea ce ni se spune că înseamnă. Avem nevoie de o redefinire a explorării: trăim în vremuri pline de șanse de care e păcat să ne batem joc. Trebuie, însă, să facem lucrurile cum trebuie! Nu să omorâm individul, ci să îl remodelăm. Să îi dăm voie să se bucure în felul lui, nu cum dictează opiniile reale sau sfaturile din virtual.

Practic, trebuie să reînvățăm să trăim simplu. Implicit, atunci vom și călători simplu. Vom știi, din inerție, să ne bucurăm mai mult de arhitectura unei clădiri, decât de mirosul de pizza ce ne îmbie de la terasa de la parter. Ne vom simți mai încântați de curgerea lină a unui râu în prag de seară, decât de o plimbare monotonă pe valurile sale. Vom știi să ne umplem inima cu recunoștință pentru natură din pragul cortului, decât din plapuma cabanei. Să respirăm, ne va fi de ajuns. Să ne pierdem ochii în jur, ne va ajuta să ne regăsim. Iar amintirile nu se vor rezuma la distracția avută aruncând cu bani și imortalizată în pozele de pe Instagram, ci vor reprezenta frânturi din locuri cu care devenim una. Nicio transformare nu va avea loc, însă, până când nu ne reclădim valorile. Avem nevoie să învățăm să oferim sufletului libertatea de a se autodefini, așa cum tânjește.

Dacă stai să te gândești, nu călătoritul e problema, ci omul – un om care, scăpat din lesa neputinței, nu știe ce să facă cu atâtea alegeri. Lipsa de principii omoară spiritul, iar asta duce la un trai de consum, în care fericirea nu vine decât din a obține. Totuși, există și o veste bună în această radiografie tristă: conștientizând de ce călătorești, poți începe să îți redefinești conceptele, regăsindu-le profunzimea și autenticitatea. Nu o să fie deloc ușor să nu cumperi când prietenii tăi o fac, să îi aștepți la intrare când merg „să viziteze”, să mănânci un sandviș și un fruct când ei iau masa în oraș sau să mergi pe jos în loc de a lua taxi-ul – o să fie, însă, eliberator, căci o să înțelegi câte limite puneai noilor experiențe. Abia atunci, însă, vei deveni liber să îți însușești, cu adevărat, călătoria!…

 

 

Nu știi cum e să călătorești cu bani puțini? Ți-e teamă de necunoscut, deși vrei să descoperi tot ce e frumos în jur? Ai de luptat cu tine și cu ceilalți ca să îți faci curaj? Comandă acum ultima mea carte unde vei descoperi o excursie de 30 de zile cu trenul prin Europa care sigur te va motiva să îți depășești limitele, pe toate planurile! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *