Secretul fericirii

Scris de | 4 Noi 2016 | Despre: reflectii | Fără comentarii


large

Nu obosim niciodată să ne comparăm cu ceilalți. Cu cei mai „sus” ca noi, evident. Ne găsim, fără să ne dăm seama, în rolul câinelui din fabulă: dorim egalitate, „dar nu pentru căței”.

Dar nu despre egalitate e vorba, ci despre mulțumire. Trăim într-un secol când, la fiecare pas, ni se cere mai mult. Trebuie să facem mai mulți bani. Trebuie să călătorim mai mult. Trebuie să muncim mai mult. Trebuie să promovăm. Trebuie să avem succes. Trebuie…de parcă trebuie să ajungem, cu toții, undeva anume!

Viața e o călătorie. Am auzit-o de atâtea ori că nici nu o mai credem. Doar că e o călătorie a cărei destinație nu există. Degeaba vrei să ajungi undeva, dacă dai cu piciorul clipelor prezente. De asta traiul adecvat este despre prezent, nu despre „cândva”.

Deși avem de toate, nimic nu ne ajunge. Regulat, schimbăm hainele, telefoanele, mașinile. De ce? Din cauza acelui „trebuie mai mult”. De asta nu avem timp, bani, fericire: pentru că nu știm cum să cheltuim. Când trăiești uitându-te la ceea îți dorești să ai, în loc de la ceea ce ai, ești pierdut. Nu cantitatea contează, ci important e să înveți cât de mult poate însemna puținul.

Cândva, resursele erau pentru nevoi. Acum, sunt pentru mofturi. Întotdeauna e loc de mai mult. Dar nu realizăm că milioane ar da orice să fie în locul nostru…Noi, rămânem prostiți de o țoală de la Zara, de o mașină de la Tesla sau de o bicicletă de la Specialized!

Alții nu au cât noi, dar sunt fericiți. Ei au înțeles că nu premiul – oricare ar fi acela – contează, ci tu, ca persoană. Căci traiul nu ar trebui să fie despre „a avea”, ci despre „a deveni”. Iar momentele nu se repetă, deci ce e ratat, ratat rămâne.

Nu, nu trebuie să ai nici mașină, nici casă la țară, nici smartphone apărut în ultima luna. Nu ai nevoie nici de haine de firmă, nici de mâncăruri sofisticate pe masă. Și, culmea, nu ai nevoie nici măcar de ceea ce ți se mare de maximă însemnătate! Ai nevoie să înveți să trăiești, doar. Cândva știai, dar, odată cu trecerea timpului, ai uitat. Te-au spălat pe creier ceilalți, ca să intri în rând cu ei. Dar poți reînvăța, dacă vrei.

Trebuie doar să îți deschizi ochii și să iei atitudine. Trebuie să cauți să faci ceea ce îți aduce împlinire. Nu pentru bani, ci pentru tine. Trebuie să te uiți mai des în oglindă și să fii mulțumită de ceea ce vezi. Trebuie să te uiți în portofel și să apreciezi ceea ce poți cumpăra, nu să tânjești după ceea ce nu. Trebuie, de fapt, să faci un singur lucru: să înțelegi cât ești de „norocos” că ai ceea ce ai. Bani, oameni în jurul tău, experiențe sau amintiri, orice.

Căci calea către bunăstare și liniște nu e să obții mai mult, ci e să trăiești mai mult. Iar trăitul se face clipă cu clipă, nu alergând după destinații imaginare sau speranțe înșelătoare.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *