Seri in doi

Scris de | 20 Ian 2017 | Despre: diverse | Fără comentarii


Cu o cană aburindă, aș veni către tine. În aroma discretă a ceaiului, te-aș invita să bei, privindu-te zâmbind. Lumina difuză m-ar împiedica să îți văd chipul în toată splendoarea, dar asta nu ți-ar opri frumusețea să îmi inunde ființa. Mi-ai mulțumi, răspunzându-mi la zâmbet, și te-ai cufunda iarăși în tăcere. În unele momente, nimic nu vorbește mai bine ca liniștea…

Ți-aș așeza pătura căzută înapoi pe umeri așa încât să îți încălzească și sufletul. Timid, m-aș înghesui pe bancă lângă tine, cuprinzându-te să ne pierdem printre stele.

Nu ne-ar deranja veselia din cabană, căci tot ce nu ne include s-ar pierde în decor. Nu am exista decât noi, muntele, aerul și cerul inundat în sclipire. Și câte-un gând rătăcit printre inimi, poate.

Am schimba șoapte, dar sufletele noastre nicicând nu s-ar auzi mai clar.

Ți-aș spune de tine, așa cum te văd eu prin ochii iubirii. Te-aș ridica la înălțimea crestelor și te-aș coborî în susurul izvoarelor. Te-aș pierde în foșnetul brazilor și te-aș regăsi în scârțâitul zăpezii. Te-aș vedea în trosnetul focului și te-aș asemui stelelor. Le-aș găsi, însă, pale în comparație cu minunea ce ești.

M-ai strânge de braț, chemându-mă mai aproape – serile de iarnă pot fi tare reci pe munte! Doar că, de fapt, tu sufletul ai vrea să îți încălzesc…Știi că aș face tot ce pot să îți fie bine, iar asta te-ar liniști ca o potecă regăsită în ceață. Ți-aș oferi siguranță, susținere și leacuri anti-plictiseală. Și orice altceva ai avea tu nevoie sau ți-ai dori.

Însă tu nu mi-ai cere nimic. Ți-ar ajunge din plin să știi că mă ai, așa cum pentru mine tu ai reprezenta infinitul. Să știu că exiști și că timpul nu mai trece decât la plural, iată fericirea adevărată în viață!

Am numără momentele nu în secunde, ci în feluri de noi

Târziu, ai începe să tremuri, chiar în brațele mele pierdută fiind. Ai avea privirea plină de viață, deși corpul ți-ar trăda oboseala de peste zi. Aș opri natura pe loc ca să te am, astfel, pentru eternitate. Mi te-aș impregna în inimă, să știu că vei rămâne a mea.

Te-aș purta în cameră, în timp ce tu ai aluneca către lumea viselor. Te-aș lăsa să dormi, de ce nu, căci acolo m-ai întâlni, iarăși, tot pe mine…

 

 

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *