Stele, fericire, ganduri si speranta

Scris de | 17 feb. 2015 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


Starry-Night-Wallpaper-hd

Trântit pe zăpada înghețată, gândurile mi-au fugit departe în zare, parcă vrând să se piardă intenționat printre stele. Ce tablou se înfățișa privirii! Ca un praf de lumină aruncat pe covorul negru al bolții, astrele se uitau cu indulgență la noi. Erau răvășite de o ordine haotică, în timp ce vraja farmecului lor ne cuprindea mai tare și mai tare.

Oare ce și-ar fi zis, dacă ar fi putut vorbi între ele? Cum le-am fi apărut, așa pierduți cum eram în depărtarea naturii? Ce-ar fi simțit, dacă ne-ar fi putut citi sufletele? Și ce ar fi descoperit în adâncurile ființelor noastre, dacă le-ar fi stat în putere să ne pătrundă?

Uimire, bucurie, nimicnicie. Emoție, dorință, frică. Dragoste, tăcere, vârtej de sentimente. Toate adunate într-un singur cuvânt: speranță. O speranță pe care nu îndrăzneam să o rostesc, de teamă să nu fur din magia momentului prin grosolănia vorbelor. Căci ce sunt cuvintele, dacă nu trunchieri nefericite de suflet? Și la ce bun să le iei din tine și să le arunci în lume, dacă nu sunt nici perfecte și nici de durată?

Cum clipele treceau odată cu adierile de vânt și cum nu era nici locul, nici momentul pentru astfel de dileme, m-am privat de luxul filozofiei și al respirației, preț de câteva închideri de ochi. Voiam să cunosc liniștea, să o iau cu mine și să dispar cu nesaț în marea de noapte. Și, așa cum un dependent nu poate fugi de lanțurile sale, așa îmi doream să nu pot nici eu pleca din preajma frumosului acelei seri de iarnă…

Timpul însă curge ireversibil, fără să îi pese dacă sfâșie sau vindecă suflete și inimi. Și nici pe mine nu m-a iertat…

Trebuia să las deoparte visarea și să plecăm, realitate adusă în fața-mi ochilor de zgomotul aerului ce intra și ieșea din ființele prietenilor. Căci, deși păream statui de gheață într-un tablou pictat în tonuri de alb, gri și negru, căldura din noi ar fi putut topi calote întregi de gheață, dacă ar fi putut fi eliberată și dacă ni s-ar fi oferit ocazia.

M-am ridicat alene – luptând cu mine să mai stau – și am pornit spre pădurea întunecată de necunoscut. Urmat de ceilalți, am pătruns printre brazii falnici, pășind cu atenție sporită din cauza obstacolelor, prin zăpada moale și pufoasă.

Printre crengi, stelele încă se zăreau.

 

 

Nu știi cum e să călătorești cu bani puțini? Ți-e teamă de necunoscut, deși vrei să descoperi tot ce e frumos în jur? Ai de luptat cu tine și cu ceilalți ca să îți faci curaj? Comandă acum ultima mea carte unde vei descoperi o excursie de 30 de zile cu trenul prin Europa care sigur te va motiva să îți depășești limitele, pe toate planurile! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *