Straini

Scris de | 14 Iun 2014 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


breaking-up

Străini eram cândva, străini, din nou, am devenit
Și brusc cum ne-am găsit, la fel ne-am despărțit.
Tu ai plecat deodată, fără motiv, intenție sau gând
Nu te-ai uitat în spate, ci doar în zare, alergând.

Ce-a fost, a fost…s-a dus ușor, exact cum a venit,
Dar a adus, în bezni de noapte, frânturi de răsărit.
Iar ceea ce e trist, la tot ce s-a ‘ntâmplat
Nu e că ai plecat, ci e că n-ai mai stat.

N-am să vin după tine, să te caut, nicicând
Pentru că știi că, de vrei, te poți întoarce, oricând.
Și știi drumul și valea și casa și poarta,
Curaj îți mai trebui’, în mâini să-ți iei soarta!

Dar pân-atunci…O fi rost de-o minune?
Nimeni nu știe, de veste-a ne spune!
Străini noi am fost, străini iată-ne iară
Și bine-ar fi, ca în timp, în noi, să nu doară!

Căci pașii se-unesc, făcând loc despărțirii
De nu știi: real e? Sau doar rodu-amăgirii?
Iar timpul tot trece, în goană, la pas…
Important nu-i ce-a fost, important ce-a rămas!

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *