Suflet tomnatic

Scris de | 23 nov. 2017 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


Mă-ntreabă vântul printre crengi,
De frunzele căzute-a dor
Ce poartă pașii mei, betegi
Pe căi prea pline de fior.

Mă pierd în valuri de pădure,
Uitând ce-am vrut ieri să devin;
Mă zbat în șovăieli de spume,
A unui suflet doar venin.

Nu știu de cer, de soare sau lumină
Doar merg bezmetic nicăieri…
Speranța-i singura ce-alină,
Necunoscutele-mi dureri.

Și mă arunc în valea-adâncă,
Să mă găsesc spre infinit –
O toamnă, cât îmi ești de sfântă,
Când te descoperi blând, șoptit!

Comandă acum ultima mea carte! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *