Traversarea Petrosani-Herculane: complexul asteptarilor intalnind simplitatea naturii

Scris de | 12 Noi 2017 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


Există, în viață, momente și momente. Unele plăcute, încărcate de fericire și entuziasm, te motivează să mergi mai departe. Altele, pictate în nuanțe mai puțin vesele, îți amintesc că nu poți trece prin această lume fără să te oprești să analizezi, să tragi concluzii și să ajustezi. Traiul pe acest pământ nu e doar tablou de bucurii, ci are și perioade în care norii predomină, iar distanțele par imposibil de atins.

Totuși, răbdarea și perseverența sunt chei care nu dau niciodată greș. Cine, în necaz fiind, a eșuat vreodată așteptând? Cine, continuând să se târască, a rămas în fundul gropii?

Viața are căile ei care ne amintesc că nu suntem nici perfecți, nici intangibili. Din contră, prin diferite metode, ne spune când e timpul să ne oprim și când să continuăm. Uneori țipând, alteori șoptit, Divinitatea are grijă să ne pună în locul în care ar trebui deja să ne găsim. Rătăcitori fără direcție, e nevoie de Cineva din afară să ne îndrume pașii către piscurile propriilor aspirații.

Muntele arată, mai bine ca oricare, cât de ușor pălește măreția omului în fața măreției naturii. În oglindă, părem uriași. Afară, ne vedem ca firele de praf ce suntem. Realitatea e aceiași, doar perspectiva diferă.

Traseul ne poartă, direct în abrupt, din Paroșeni către creastă. Ne încântăm ochii sufletelor cu un răsărit cernit de creasta zimțată a Parângului, iar apoi continuăm prin frunzele uscate de toamnă. Suntem numai încântare, deși inimile au și ofurile lor care își ajustează notele în fundal. Liniștea din jur, însă, acoperă dezacordurile vieții cotidiene și ne provoacă să lăsăm grijile în vale.

Sus, vântul năprasnic ne face să strângem pe noi nu doar hainele, ci și gândurile bune care să ne motiveze să mergem mai departe. La fiecare pas, destinul se rezumă la o singură alegere: continui sau faci cale întoarsă.

Treptat, iarba lasă locul stâncilor, iar stâncile, zăpezii. Crusta înghețată de deasupra ne încetinește mersul, dar soarele imaculat și orizontul nuanțat în albastru compensează așteptarea. În acest templu al frumosului, ne simțim invadatori barbari provocând sacrilegii.

Minutele trec, iar pașii se adună. Cocoșați de cele 20 kg de bagaje, la îngânarea zilei cu noaptea, poposim în Curmătura Tulișa. Suntem mult în urma programului, dar traseele pe munte nu se parcurg pe hartă, ci la fața locului. În timp ce supa fierbe, montăm rapid cortul, iar apoi, bine îmbrăcați, ne așezăm să ne bucurăm de cină. În sălbăticie, viața se rezumă la trei elemente simple: adăpost, hrană și prieteni.

Oboseala învinge teama cu privire la pericolele pădurii, iar somnul ne îmbrățișează pe deplin. Dimineața ne întâmpină cu o ceață densă ce transformă totul în feerie. Noi o primim cu zâmbetul pe buze și cu mult chef de cucerit vârfuri.

Traseul ne poartă pe un drum forestier ce, înainte de urcarea către Văcarea, lasă locul unei poteci înghesuite sub coroanele copacilor. Treptat, aceștia se transformă în jnepeni, iar zăpada, subțire și răzleață mai jos, devine tot mai groasă și mai dârză cu cât câștigăm în altitudine. Suntem pierduți în nori…mai mult la propriu decât la figurat, dar hotărârea de a continua nu ni se clatină nicio clipă. Mai mult, suntem încrezători că peisajele ce le vom descoperi de pe înălțimi ne vor tăia nu doar glasurile, ci și gâfâiturile efortului.

Inevitabil, din cauza absenței marcajelor, rătăcim traseul de nenumărate ori. Apucăm la stânga. Apoi la dreapta. Ne luptăm cu jnepenii. Ne întoarcem. Apoi iarăși înainte. Și, tot așa, pierdem mai bine de o oră în niciun kilometru. Totuși, lecția e imposibil de ratat: știind ținta, ocolurile nu te vor împiedica să o atingi. Cât timp nu te oprești, înaintezi.

Peste 2000 de metri, spectacolul e total – dacă mi-ar pune cineva cuvintele în față, provocându-mă să descriu priveliștile, mi-ar fi imposibil. Sentimentul este că, dacă deschid gura, magia se sparge. Și nimeni nu vreau ca idilicul din povești să se ducă…

Către dreapta, Retezatul arată într-un fel de care doar el e capabil: stâncos, dur pe alocuri și lin pe altele, pudrat cu zăpadă ce sclipește în soare. Pur și simplu, ne copleșește.

Spre stânga, marea de nori ne arată că infinitul poate fi atins mai ușor decât credem. Privind vălătucii alburii, constat că imposibilul e doar o teorie, iar limitările sunt doar în mintea noastră. În față, vedem cum abruptul, deși dur, ne așteaptă să ne ia și să ne înalțe. Nu doar către cer, ci și către niveluri rar atinse de încredere în propriile persoane. Și în ceilalți și în lume și în viitor și în necunoscut…căci rezonarea cu sufletul din tine provoacă împăcare și cu tot ceea ce te înconjoară.

Trece de prânz când constatăm că, dacă vrem să ajungem unde ne-am propus, trebuie să ne dăm mâna cu întunericul și să devenim prieteni. Limbile de zăpadă ce se prăvălesc către văi, obligându-le să le ocolim, ne îngreunează mersul. Mai mult, creasta tot mai variată ne seacă rezervoarele de energie. Când ne oprim să le mai refacem, observăm urme ale vieții din munți: labele unei ursoaiace cu doi ursuleți…

Urcăm Vârful Custura pe beznă – niciodată nu ne-am simțit mai bărbați! Tocmai ce am fost martorii unui apus cum nu vezi nici în tablouri: înconjurați de praful roșiatic al norilor, am avut oportunitatea să zărim discul solar exact atunci când se grăbea către alte lumi…E fantastic să te oprești, să privești și să îți fixezi în minte un aspect simplu: clipele sunt unice, iar peisajele care merită nu se observă decât cu sufletul deschis să le primească.

Până în Șaua Plaiul Mic lanternele și GPS-ul de pe telefon ne sunt salvarea. Înaintatul, tot mai anevoios, ne relaxează. Paradoxal, dar să știi că nu mai ai mult nu te face să te grăbești, ci te liniștește. Înțelegi că nu viteza e secretul succesului, ci repetivitatea acțiunilor.

Negociem viitorul minute bune – decidem să coborâm la Refugiul Salvamont Buta. Traseul până la Herculane rămâne pe altă dată, căci vremea nu vrea să ne susțină pe mai departe. Ajungi jos, ne bucurăm, ca doi copii, de căbănuța îngrijită și curată ce urmează să ne fie casă pentru o noapte. Cum spuneam, pe munte grijile sunt mult mai apropiate de adevăratele nevoi ale oamenilor…

Până să intrăm în sacii pufoși, afară începe să cearnă o ninsoare măruntă ce sclipește sub razele interogatoare ale frontalelor. Se dovedește că, deși dificilă, decizia de a abandona a fost cea corectă. Înțelegem – a nu știu câta oară – că a renunța nu înseamnă că ești laș, ci doar că îți știi limitele. Și, când vine vorba de furia naturii, e mai bine să fii prevăzător și să greșești, decât să te avânți și să dai piept cu stihiile.

A treia dimineață ne întâmpină nu doar cu ceață, ci și cu fulgi mari, culeși din povești. Împăcați, le ieșim în întâmpinare, deși aceștia se tot transformă în picături reci de ploaie. Fericirea noastră, însă, niciun potop nu ne-ar putea-o spăla: plecăm încărcați cu preaplinul pe care muntele a binevoit să ni-l ofere! Puține trăiri se simt mai bine și mai deplin decât umplerea cu frumos a naturii. Și, deși planurile de acasă sunt departe de ceea ce am reușit să parcurgem, lecțiile finale ne consolează: important e să știi când să te oprești și când să continui, iar ceea ce contează e ca fiecare strop al aventurii să fie trăit cu întreaga ființă deschisă.

 

Informații tehnice:

Traseu: Paroseni-Curmatura Tulisa-Vacarea-Custura-Saua Plaiul Mic-Salvamont Buta-Cheile Butii.
Transport: Tren Bucuresti-Petrosani, Microbuz Petrosani-Paroseni, Microbuz Cheile Butii-Uricani, Microbuz Uricani-Petrosani, Tren Petrosani-Bucuresti.
Marcaje: Paroseni-Creasta: Triunghi Galben. Creasta-Curmatura Tulisa: nemarcat. Curmatura Tulisa-Varful Vacarea: Patrat Alb(marcat prost, in jnepenis se pierde usor). Varful Vacarea-Varful Custura: nemarcat. Custura-Saua Plaiul Mic: Banda Rosie.
Data: 6-8 Noiembrie 2017.

Info: click stanga sau dreapta pe poza pentru a vedea mai multe fotografii.
Petrosani - Herculane (nereusit)

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *