Trebuie sa fii nebun!

Scris de | 1 sept. 2015 | Despre: jurnal de calatorie | Fără comentarii


DSC_0344

Ca să urci Col de l’Iseran pe bicicletă, cu 40 de kg de bagaje, trebuie să fii nebun.

Ca să pleci prin țări străine doar cu strictul necesar, cu ceva bani în buzunar și cu un plan abia încropit, trebuie să fii nebun.

Ca să alegi să dai confortul de acasă pe nesiguranța călătoriei, trebuie să fii nebun.

Da, ca să alegi aventura, trebuie să fii într-adevăr nebun!

Tocmai am ajuns pe Col de l’Iseran, cel mai înalt pas din Europa, 2770 m altitudine. Am împins de bicicletă cale de 5 ore, dar nu regret niciun dram din efortul folosit. Aceasta stă, la o aruncătură de băț de mine, încărcată și obosită, dar simt că, dacă ar putea, ar zâmbi și ea de mulțumire. Oamenii se perindă prin juru-i, dar știu că nu-i observă, reușita acaparând-o și pe ea așa cum mă acaparează și pe mine: cu totul. Știți cum e, când ești fericit, restul nu prea mai contează.

Stă să plouă.

A plouat ușor și pe ultimii kilometri, dar doar cât să ne sperie. Din fericire!

Vântul suflă destul de puternic, iar eu încep să strâng jacheta pe mine.

Nu e un loc deosebit de frumos, Col de l’Iseran. Așa că, dacă îl dezbraci de povestea voinței și curajului care te aduce acolo, rămâne simplu, fără strălucire. Într-o parte, valea se deschide timid, arătându-mi frânturi din drumul pe care urcam cu doar câteva ore înainte. Dincolo, spre Italia, norii negri se arată amenințători, acoperind vârfurile de munte. Iar cealaltă vale, pe care urmează să o coborâm, e aproape complet învăluită în ceață; cumva, e ca o taină a viitorului, pe care nu o descoperi decât dacă îți faci curaj să te arunci cu toate forțele spre ea.

Deci, după cum spuneam, Iseran-ul nu e spectaculos prin exteriorul său, ci prin transformarea pe care o aduce sufletului. Într-un fel, să ajungi la aproape 2800 m doar prin propriile forțe, te face să te simți de neînvins. E adevărat, știi că în realitate ești departe de a fi astfel, doar că mai știi și unde erai și cât de mult ai crescut în urma efortului. Căci, cu fiecare pedală apăsată, cu fiecare scrâșnire din dinți și cu fiecare boabă de sudoare căzută, te-ai înălțat. Nu numai la propriu, ci și la figurat: te-ai luat de unde erai și te-ai împins către cel care poți deveni.

Despre asta e aventura, nebunia: despre a te descoperi. Sau, mai bine zis, despre a te construi.

Așadar da, poate că trebuie să fii nebun ca să urci Col de l’Iseran pe bicicleta încărcată cu mulțime de bagaje! Da, poate că trebuie să fii nebun ca să pleci într-o astfel (sau într-o ALTFEL, de ce nu) de aventură! Doar că – și aici să îmi fie cu iertare – trebuie să fii și mai nebun ca să zici NU provocărilor!

 

P.S: M-am întors, după aproape 40 de zile de umblat și 14 țări vizitate! Toate, însă, la timpul lor…

 

 

Nu știi cum e să călătorești cu bani puțini? Ți-e teamă de necunoscut, deși vrei să descoperi tot ce e frumos în jur? Ai de luptat cu tine și cu ceilalți ca să îți faci curaj? Comandă acum ultima mea carte unde vei descoperi o excursie de 30 de zile cu trenul prin Europa care sigur te va motiva să îți depășești limitele, pe toate planurile! Ai varianta PDF sau tipărită, la alegere! Enjoy!
Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *