Un ultim pas

Scris de | 2 Noi 2014 | Despre: invalmaseala de cuvinte | Fără comentarii


7367658386_eb6246e12c_z

E frig în noapte și suspin
Pe drumuri singur rătăcind.
Nu te găsesc, ca să-mi alin
Din suflet golul șiroind.

Credeam, cândva, că te-am găsit,
Dar, oh!, ce trist mă amăgeam!
Era oricum, doar nu-mplinit
Gândul la care tot visam.

Ai stat puțin să mă asculți,
Dar de văzut, nu m-ai văzut.
Lumina strălucea pe frunți,
Dar dusă-ai fost spre azimut.

Eu căutarea nu mi-o-nchei,
Căci știu că mă aștepți și tu!
C-o fi la munte sau pe chei
Eu n-o să am niciun atu.

Ci, cum mă știi, te voi privi
Și-umil aproape am să stau
S-aștept, sperând că vei veni
Spre mine-n brațe să te iau.

Căci da, prin lume-aș căuta
Oricât de mult, să te găsesc!
Dar niciodată voi putea,
Un ultim pas să irosesc.

Atunci, de tine ține totul,
De vei veni sau nu cu scuze.
E timpul să-ți aduci aportul
Ca un răspuns nu de pe buze.

Nu pot să vreau și pentru tine,
Nu pot să fac și-un ultim pas…
E-un singur mod să fie bine
Și-anume: ție să ți-l las.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *