Vieti si Existenta

Scris de | 24 Noi 2013 | Despre: 30/30 | Fără comentarii


„Atât de mulți oameni trăiesc în nefericire și, totuși, ei nu fac nimic pentru a-și schimba situația deoarece sunt limitați la o viață de siguranță, conformitate și conservatorism, aspecte care, în aparență, oferă pace interioară, dar, în realitate, nimic nu e mai dăunător spiritului aventurier al omului decât un viitor previzibil.”

– În Sălbăticie, Jon Krakauer

Ce înseamnă „a trăi”? Cum arată o viață împlinită, folosită la maximum? Ce face diferența între o existență searbădă, anostă și una care merită evocată și retrăită? Care e granița între „trai” și „existență”?

Toate sunt întrebări retorice, prostești chiar. Nu există soluție general valabilă pentru problema numită „viață”. Ce e frumos pentru unul, e prostesc pentru altul. Ce e periculos pentru cineva, e joacă de copil pentru altcineva. Și tot așa. În cartea „Oscar și Tanti Roz” apare o discuție deșteaptă pe tema asta:„Vrei să spui că la „Viaţă“ nu există soluţie?/ Vreau să spun că la „Viaţă“ există mai multe soluţii, prin urmare ea n-are soluţie./ După mine, Tanti Roz, singura soluţie la viaţă este să trăieşti.”

Înainte eram mai aventurieri

Trecerea timpului parcă ne transformă din ce în ce mai mult în legume umblătoare. Privind în istorie, oamenii erau mai aventurieri. Erau luptători și purtau războaie peste războaie. Se deplasau călărind sau pe jos. Se loveau de pericole la fiecare pas, dar asta nu-i dădea înapoi. Trăiau în mijlocul naturii și se bucurau de fiecare zi. Uneori aveau case în mijlocul sălbăticiei, în solitudine. Viața era mai palpitantă. Respirațiile erau mai profunde. Clipele deveneau mai lungi.

În zilele noastre ești privit ca ciudat dacă ieși pe stradă și începi să alergi. Dacă îți place să mergi cu bicicleta, nu numai de acasă până la farmacie sau ceva mai mult decât o tură de parc, nu ai toate țiglele pe casă. Dacă te atrag sporturi mai neconvenționale, nu îți prețuiești viața. Intri repede în rândurile nebunilor dacă nu petreci măcar 5 ore zilnic în fața televizorului și dacă te deplasezi altfel decât cu fiarele cu motor.

Ne place safe. Mult prea mult. Și nu e safe

Fugim de tot ce nu e sigur. Încercăm întotdeauna să minimizăm riscurile. Nu ne apucăm de nimic decât dacă avem impresia că suntem în stare să reușim. Nu mai acceptăm provocări. Nu mai vrem nou. Nu, surprizele nu ne plac, iar tot ce trece dincolo de ceea ce acceptă societatea e rău. Ne place să ne numim liberi, dar ne amăgim. Am devenit sclavii tuturor, trăind pentru orice altceva și oricine altcineva, numai pentru noi nu.

Și asta nu e safe. Poate că e confortabil și cald, dar e banal, și asta îl face rece. Nu mai trăim, doar existăm. Și poate că suntem mulțumiți de existența noastră, dar, oare, nu ne-ar plăcea să vedem ce-nseamnă viața?

Oamenii care trăiesc, trăiesc în multe feluri. Oamenii care există, există la fel. Trăirea e diversă și rară, existența e plată și comună. Cu trecerea timpului, aventura din noi a murit. Pentru unii se mai poate face ceva…încă.

Un salt în gol poate schimba multe. Să sari e riscant, dar e de preferat unei nedesprinderi de la sol. Dacă ar fi să mor…aș da oricând canapeaua din sufragerie pe un vârf de Everest.

Daca ti-a placut acest text, este foarte posibil sa iti placa si cele doua carti ale mele, de ce nu arunci un ochi? Sunt despre bicicleta, necunoscut, aventura si depasirea zonei de confort. Un fel de jurnal de calatorie, dar unde calatoria este, pana la urma, viata fiecaruia de zi cu zi.
Pentru ultimele noutati nu uita sa te inscrii la newsletter(dreapta, sus)!

Mai multe detalii!

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *