În vremurile de criză e ușor să se ajungă la două extreme, ambele la fel de dăunătoare: fie se manifestă un spirit civic exacerbat și intolerant, fie pericolul este tratat cu indiferență și fără responsabilitate. Criza noului coronavirus a făcut ca lumea, așa cum o știam, să devină rapid istorie. În doar câteva săptămâni, viața …
De mâine se stinge lumina și peste România. După ce mai multe state europene au instaurat carantină totală, a venit și rândul României să ia măsuri drastice. Criza cauzată de coronavirus e departe de a se sfârși, e lucru clar – în ciuda măsurilor dure aplicate de diverse state, răspândirea continuă să se accelereze. Iar …
În aceste zile totul urlă a coronavirus. Haotic, anormal, stresant chiar. E criză, iar oamenii se manifestă, în totalitatea lor, ca atare: crizându-se. Pe de o parte, rar mi-a fost dat să văd o astfel de mobilizare pozitivă. Facebook-ul și TV-ul, prietenii și familia, organizațiile non-profit și chiar marile corporații se mobilizează pentru a întinde …
Nu știu dacă se împătimește un obicei, dar, în ultimii ani, în fiecare iarnă am fugit câteva zile într-o scurtă vacanță, de preferat mai caldă. Așa am văzut Roma, Marocul, Berlinul, Atena etc, nu pe îndelete, dar suficient cât să merite. În 2020, a venit rândul Iordaniei, o țară cunoscută din Orientul Mijlociu, ce a …
Cel mai adânc abis e cel în care știi că ești, dar din care nu ai habar cum să ieși. Încerci multiple variante, într-o ordine haotică, să fie. Îți sapi trepte. Înfigi unghiile în pereții duri ca betonul. Sari cât te țin puterile. Strigi, sperând că cineva din cei de aproape îți vor răspunde. Construiești …
Zgribuliți de frig, ieșim din cort devreme, doar ca să ne lovim de norii joși ce zugrăvesc atmosfera în apăsător. Strângem, pe fugă, cortul îmbibat de rouă, dar micul dejun îl amânăm pentru un loc cu soare. Îl găsim curând, după doar 3-4 kilometri de urcare, la fix să nu ne roadă prea tare stomacul. …
E a opta zi de când suntem pe drumuri și, în loc să ne obișnuim, parcă ne este tot mai frig. În fiecare dimineață plecăm cu tot mai multe haine pe noi, pentru o perioadă tot mai îndelungată. Noroc că soarele iese, și astăzi, cu religiozitate, provocându-ne la a mai arunca din cojoace, ca Baba …
„Urăsc forestierele!” îmi spun, în vreme ce îmi arunc picioarele pe gheața alunecoasă a drumului. Frigul dimineții încă mă strânge, suficient cât să mă facă să grăbesc pasul ca să mai adun căldură. Mi se par interminabile aceste caracatițe pe care oamenii le-au înfipt în văile și coastele munților, doar să își facă viața mai …
Acum ani buni scriam despre motivația exterioară și despre cât de ineficientă este ea, pe termen lung, accentuând nevoia de sens interior al schimbării pentru ca rezultatele să dureze. Timpul însă a mai trecut, gândirea mi-a evoluat, iar concluziile cu privire la subiect s-au mai maturizat. De aceea, mă simțeam dator să scriu o continuare …
Vântul ce se înfinge cu forță în cort mă scoate, peste noapte, de câteva ori afară. La fel și un câine ce tot ne dă târcoale, prietenește aș spune, dar nu știu dacă nu și un pic hoțește (după mâncare). Spre dimineață însă nu mă mai mișc din sac, ba îl strâng bine pe mine, …