Cu aproximativ trei luni în urmă scriam despre sentimentele ce mă încercau înaintea startului excursiei plagiatic intitulată Europa în 80 de Zile, iar acum a venit rândul să povestesc despre sentimentele de după. Privind în urmă, realizez că a fost mai ușor să dau glas temerilor și speranțelor, decât îmi e acum să rezum trăirile și lecțiile, mai ales că totul a fost, parcă, doar un vis. Pedalam de zor într-una din zile ascultând o carte audio, când atenția mi-a fost atrasă de o idee care suna cam așa: important nu e doar să ai un vis și să pleci pe drumul îndeplinirii lui, ci trebuie să îți dezvolți capacitatea de a te transpune la finalul călătoriei, fiind în stare să anticipezi cum te vei simți și ce transformări va aduce acesta cu sine. Imediat după, creierul meu a început să proceseze propria-mi situație, iar concluzia a fost că nu, eu nu m-am transpus deloc la finalul excursiei, deși anumite așteptări am avut. Dar adevărul e că îmi place surpriza, de multe ori alegând să nu planific prea mult, tocmai pentru a lăsa loc necunoscutului să intervină. Și, deși în cazul aventurii prin Europa pe două roți mi-am făcut temele cât de bine cu putință, nu am dus lipsă de schimbări de macaz și de lecții. Dar niciodată nu aș fi crezut că aspecte de care mă temeam înainte de plecare, nu or să aibă aproape niciun impact, iar altele, care nici prin cap nu-mi treceau, vor cântări atât de mult în economia călătoriei. Lecții de pe drum „O viață neanalizată este o viață ce nu merită trăită”, spunea un filozof grec, iar principiul se aplică și la excursii și aventuri. De fapt, se aplică la orice facem, iar neanalizând trecutul ne privăm de lecții importante și de o față a monedei care merită să fie întoarsă. Așadar, pentru că, personal, consider că partea din spate a unei acțiuni (motivație, gânduri produse, sentimente etc) este cel puțin la fel de importantă ca acțiunea în sine, iată mai jos câteva din aspectele care mi-au atras atenția în aceste 80 de zile de „pribegie”: În viață nu trăiești raționând, ci simțind! Adică da, poți trăi doar cu rațiunea, dar ce viață ar fi aceea? Să nu te lași emoționat de un apus de soare, să nu te bucuri de atingerea caldă a unei ploi de vară sau să nu te umpli cu energie dintr-o întâlnire cu niște oameni frumoși…cum? Și, totuși, unii înțeleg greșit viața: pentru tot cer argumentare, logică, rațiune. Dar de unde să le luăm? De ce să le luăm? Și da, poate că doare mai tare cu inima, dar doar...
Citește mai mult...
Ți-aș spune multe, de-aș știi că mă asculți, Frumos ar fi, pe plaje, să alergăm desculți… Nevoia-i dar de fapte și nu de vorbe-n vânt Să ne-ascultăm din șoapte, vorbind niciun cuvânt. Dar tu n-asculți deloc, iar de vorbit nu-i rost, Mă-ntreb, din când în când, cum ar fi de n-a fost!?! Dar tac și eu, neant punându-se-ntre noi Ca soare cald te-aș vrea, să uit de nori, în doi. Mai am și eu, din când în când, câte-o scăpare Așa că, poate, să avem cumva salvare? Chiar și tu dai -dar rar- câte un semn de bine; Orice e bun să fie, doar dorul să ne-aline. De-ai asculta! Atâtea aș avea a spune… Și tu mi-ai spune alte, de-aș asculta pe bune… Dar nu știm s-ascultăm, vedem sau să privim! Și uite-așa trăim: atât să nu pierim. P.S: Scrisă în așteptarea trenului, Simeria, Marți, 23.09.2014, ora...
Citește mai mult...
Comentarii recente