Articole din mai 3rd, 2015


Tura de 1 Mai o pregătisem de mult, având în minte o ieșire serioasă în care să îmbinăm antrenamentul cu frumusețile primăverii. Din păcate, vremea a avut alte planuri, dar nici noi nu am renunțat 100% la ale noastre. Și bine am făcut! Dimineața de vineri m-a prins pedalând spre Gara de Nord, de unde trebuia să iau trenul spre Sinaia. Acolo urma să mă întâlnesc cu un prieten și să o pornim spre ceea ce avea să fie cel mai lung traseu al nostru de o zi pe bicicletă: Sinaia-Târgoviște-Câmpulung-Brașov. Ajuns la tren, constat cu uimire că acesta nu are vagon de biciclete, deși cumpărasem bilet de seara trecută, iar doamna de la casă „verificase” disponibilitatea. Nu știu cum se face, dar haos mare în CFR: când nu e vagon, primești bilet, iar când este vagon, nu ți se dă bilet (după cum am pățit în altă ocazie). Oare când ne-om trezi să facem ceva să ne tragem – cu adevărat – conducătorii la răspundere? Dar în fine. Trenul a ajuns la timp, iar la 8:45 pedalam deja către urcarea spre Dâmbovița. După ce ne-am încălzit bine mușchii și articulațiile, am continuat cu lunga coborâre către Târgoviște, pe un drum prost de îmi venea să plâng la fiecare învârtire a roților cursierei. Chiar ne-am întrebat unde se duc banii din viniete și amenzi, dar nu am reușit să găsim buzunarele prin care aceștia s-au scurs (și se tot scurg). Oricum, am dat de drumurile destul de proaste, per total, dar se putea și mai rău, sunt conștient de asta. Se pare că mi-am stricat ceva la roata spate a bicicletei din cauza asta, dar sper să nu fie nimic grav. De la cota 1000, parcă mergeam spre Târgoviște la pas cu primăvara: de la pădure abia înmugurită am ajuns – treptat – până la o mare de verde crud pe care nu ne mai săturam să o admirăm. Spre Câmpulung lucrurile au stat invers: parcă înaintam spre iarnă, deși soarele ne-a încălzit tot drumul, iar copacii înfloriți ne-aminteau că, totuși, e început de Mai în calendar. Una peste alta, atmosfera de primăvară de care ne-am lovit, a reușit să ne umple ființele cu liniște, pace și frumos; ce ne-am fi putut dori mai mult? Doar șoferii ne-au cam bruiat, mai ales fonic, dar nu numai. Parcă veniseră toți cu șoseaua de acasă, asta făcând din noi niște intruși pe domeniu privat. Claxoane, intimidări, depășiri riscante și aproape acroșaje – ne-am lovit de toate. Parcă toți nepricepuții – ca să fiu decent! – se treziseră brusc la volan și nu știau cu ce se mănâncă această activitate și ce...

Citește mai mult...