Articole din septembrie 5th, 2015


*Mesaj de pe zidurile unei universități din Tirana, Albania Sunt unele vise care nu merită visate, dacă nu ești dispus să faci eforturile necesare pentru a le aduce la îndeplinire. Sunt unele lucruri care nu se învață cu adevărat decât atunci când le trăiești pe propria piele. Și sunt unele străluciri pe care nu le poți oferi decât după ce te-ai bucurat mai întâi tu de ele. Căci nu poți oferi altora din ceea ce tu nu ai sau ai avut. Când vine vorba despre a călători, pasajul de sus sintetizează perfect modul în care văd eu lucrurile. Și orice aventură devine un amestec de vise împlinite, lecții învățate și progres realizat. E ca o ciorbă de legume care nu e cu adevărat bună decât în amestecul corect, doar că acum nu mă refer la legume. Nu s-a împlinit o săptămână de când m-am întors din a doua mea mare călătorie cicloturistică: 14 țări, 4200 de km și 36 de zile, dar simt că povestea nu e încheiată dacă nu-i pun „punct” și aici, pe blog (unde a început, într-un fel). Căci, deși mă gândesc că excursia merită un material mai amplu unde să fie descrisă în amănunt, o scurtă retrospectivă nu are de ce să strice. (Detalii despre prima călătorie aici, pentru cei interesați: bogdanmatei.ro/80dezile/). Am pornit pe 26 Iulie, cu trenul de la Brașov până la Timișoara, urmând ca de acolo să ne îndreptăm spre Franța, Chamonix-du-Mont-Blanc. Inițial, planul era să încercăm să urcăm pe acoperișul Europei, dar ușor, ușor s-a stins și ultima fărâmă de speranță, doar că destinația a rămas. Așa că De la Timișoara am mers spre granița cu Serbia pe care am traversat-o mai pe la nord de Jimbolia. Ne-am lovit de ploaie încă din prima zi, iar vremea a continuat să rămână capricioasă toată săptămâna – uneori ne întrebam dacă soarele mai trăiește, căci de arătat nu se arăta. După Serbia a urmat Croația, Slovenia, Austria, Lichtenstein, Elveția și Franța. Prin primele două țări am trecut destul de repede, relieful fiind plat, iar obiectivele turistice fiind aproape inexistente (cel puțin pe ruta aleasă de noi). Slovenia parcă a venit la pachet cu Austria, căci diferențele între cele două ni s-au părut minime: același relief muntos, aceleași sate îngrijite, aceleași case mari și frumoase, aceeași oameni calculați și de treabă. Mai mult, odată cu acestea am început și partea călătoriei plină de cățărări și pasuri, primul dintre acestea fiind chiar la graniță: 1218 m. Am continuat apoi spre Klagenfurt, Villach, Lienz și Innsbruck, traversând alte 3 pasuri, din care unul pe așa numitul „Acoperiș al Austriei”, un drum de 33 de km în cățărare pe o...

Citește mai mult...