Mă-ntreb dacă ți-e dor. De tine, de cea care erai în preajma mea. Cu ochii-nchiși, visând ușor, Aș vrea să te privesc din nou, ca pe o stea. Mă-ntreb dacă ți-e dor. De mine, cu relele și bunele ce-aveam… Și visele acelea de cu zbor, În care să fugim, în doi, eu propuneam. Mă-ntreb dacă ți-e dor. De noi, de cei ce-am fi putut să fim. Privesc în timp, la clipele ce mor Cu noi distanți – nu mai zâmbim. Mă-ntreb dacă ți-e dor. De tine, mine și, poate de noi? Iau gânduri și speranțe și le-nvârt fuior, Vreau să îți fie bine: și-acum, și mai...
Citește mai mult...
Viața trebuie trăită fără măsură. Risipită, adică. Ba mai mult, irosită. Să îți permiți să nu îți pese de nimic altceva decât de fericire, iată cheia. Ar trebui ca prioritățile să se schimbe. Ceea ce e mai bun, e bine să fie primul. Ca o masă la care desertul se mănâncă întâi (și e din belșug), așa ar trebui să ne abordăm clipele. Dacă mai e loc și pentru restul, să fie. Dacă nu, măcar am rămas cu dulceața pe buze. Echilibrul, în felul lui, dăunează. Iar să faci lucrurile așa cum ai fost învățat, îți garantează doar rezultate știute. Fiecare moment e unic. De ce nu îl tratăm ca atare? Să îți amâni bucuriile doar pentru că trebuie, e o prostie. La fel și cu visele: dacă nu acum, atunci când? Nicio boală nu e mai rea ca amânarea. Ba da, poate neconștientizarea efemerității noastre pe pământ. Dacă am avea tot timpul finalul în minte, am risca mai mult. După cum spuneam: nu am pune desertul la sfârșit, ci primul, ca să fim siguri că îl apucăm. Ceea ce ne pasionează, motivează și aduce fericire, ar trebui să fie prioritar. Căci viața îi răsplătește pe cei care au curaj să sară în golul necunoscutului, nu pe cei care coboară, sigur, pe coardă. Doar așa poți trăi fără regrete: îndrăznind. Numai din încercare vine reușita. Și nici chiar eșecul nu te poate opri, atunci când riști să îți depășești limitele. Căci viața nu e despre echilibru. Nici despre prioritățile impuse de societate. Și nici măcar despre ce credem eu și tu că este. Viața e mai simplă decât avem impresia: este despre a trăi cu pasiune pe drumul sufletului nostru. Cu alte cuvinte, viața înseamnă a mânca desertul primul. Fără remușcări și fără...
Citește mai mult...
„Să fii bun doar de Crăciun înseamnă, de fapt, să nu fii bun deloc.” Mai rar te lovești de falsitate așa cum o faci la sfârșit de ani. Brusc, devenim cu toții mai buni. Acutizarea acestui comportament nenatural începe cu o săptămână (sau două) înainte de Crăciun. Din păcate, durează maxim până în noaptea de Revelion. Oamenii încep să fie atenți cu cei din jur. Se oferă cadouri din plin (și nu doar celor dragi). Lumea se mobilizează să-i ajute pe o parte din cei în nevoie. Banii nu se mai cheltuie doar pentru sine. Chiar și marile corporații speculează atmosfera aceasta de sărbătoare donând sau implicându-se în diverse proiecte. Se spun cuvinte numai de bine. Toată lumea e fericită și armonia pe pământ parcă n-a fost niciodată mai completă. Familiile se reunesc. Colindele răsună pe toate drumurile și la toate casele. Sufletele se reapropie de Divinitate. Zici că-i Raiul pe Pământ, nu alta! Dar nu e! Căci, dacă ai curajul să fii sincer cu tine însuți, nu ai cum să nu te vezi așa cum ești: ros de falsitate. Și nu ai cum să nu-i vezi și pe ceilalți în aceeași lumină deloc înălțătoare – știi că suntem cu toții la fel, prinși de curentul de a fi „mai buni”. Și poate că în aparență chiar reușim o transformare. Sau, de ce nu, poate că această transformare e sinceră și autentică. Dar de ce nu durează? Căci eu, de fapt, nu am nimic cu Crăciunul sau cu spiritul acestuia. Din contră, îmi place la nebunie atmosfera de poveste croșetată în jurul lui! Pentru mine, e perioada cea mai magică a anului. Căci doar acum putem vedea societatea la adevăratul ei potențial. Cumva, cred că noi, ca oameni, putem fi la fel de buni cum suntem de Crăciun, ei bine…nu numai de Crăciun! Din cauza aceasta nu iubesc Sărbătorile: nu pentru că aduc un plus de bine nu tocmai din inimă (căci faptele bune rămân, totuși, indiferent de motivație), ci pentru că nu reușesc să ne transforme cu adevărat! De ce avem nevoie de un sfârșit de an ca să fim mai buni, mai darnici, mai atenți? De ce nu ne putem manifesta dragostea și compasiunea oricând, oricum, indiferent de circumstanțe? De ce ne mulțumim să fim oameni doar cu ocazia Crăciunului sau a altor asemenea sărbători? … Da, nu iubesc deloc Sărbătorile! Pentru că, după ce ele trec, nu rămâne decât gustul amar cum că am putea fi oamenii care suntem cu ocazia lor, în fiecare zi și în fiecare clipă din anul ce-o să...
Citește mai mult...
Zilele trecute mi-au sosit noile cărți(Munte, Vremuri, Depărtări) de la tipografie, după ceva timp de așteptare. Am desfăcut pachetele cu emoție și curiozitate, dar am fost fericit să constat că toate exemplarele sunt așa cum ar trebui să fie. Pe 14 Ianuarie urmează să aibă loc lansarea și tot începând de atunci o să înceapă și expedierea coletelor. Dacă ești din București, te aștept la eveniment să ne cunoaștem. O să fie o atmosferă degajată și interactivă. Dacă totul merge cum trebuie o să avem și un invitat special (chiar special, nu vorbesc aiurea). Și, bineînțeles, cărțile se vor putea procura pe loc, direct adică. Dacă ești de mai departe, poate că ai prieteni care ar fi interesați de poveste și i-ar ajuta să le spui două-trei cuvinte despre asta. Detaliile sunt fie pe website, fie pe pagina event-ului pe Facebook. Un ultim lucru: pentru că mâine-poimâine o să fie Crăciunul, m-am gândit să fac tuturor celor doritori o mică surpriză. Așadar, cine comandă cartea în minim două exemplare va primi un exemplar gratis, de făcut cadou. Ai timp până Sâmbătă, 26 Decembrie, ora 22:00, să-ți exprimi dorința, prin intermediul formularului de comandă de pe pagina dedicată. Adică aceasta: www.bogdanmatei.ro/departari. Sfârșit de an bun și spornic îți doresc, Bogdan! P.S: Nu uita de share-ul pe care te tot rog să-l dai – ar fi un cadou mai mult decât suficient pentru mine, de Crăciunul acesta. Tahnks!...
Citește mai mult...
Dacă am fi imparțiali, ar trebui să recunoaștem că pe fiecare dintre noi ne motivează alte aspecte. De ce? Pentru că suntem diferiți și pentru că vedem lumea în felul nostru. Unii suntem împinși de la spate de ceilalți și de termene limită. Nu ne putem ridica să rezolvăm un task decât în ultima secundă. Alții adorăm să facem activitățile din plăcere. Suntem unde suntem pentru că vrem să fim acolo și pentru că ne place unde ne găsim. Dacă ceva nu ne satisface, schimbăm – deși nu ne e mereu ușor – și ne învârtim într-un alt context. Dar și durerea poate să motiveze. Și frica. Și speranța. Și iluzia că o să iasă. Sau că mâine o să fie mai bine. Orice – dar chiar orice – poate să ne motiveze. Din păcate, însă, tot orice poate să ne și demotiveze. Practic, e vorba de două fețe ale aceleiași monede. Iar în jurul nostru găsim scuze sau soluții după placul fiecăruia. De asta e important cum te raportezi tu la ce ți se întâmplă – probleme sau perioade frumoase tot vor veni, dar ce vei face cu ele? Alegerea e în mâna fiecăruia: te motivezi să duci treburile la bun sfârșit sau îți găsești scuze să...
Citește mai mult...
Comentarii recente