Lună: august 2016

[Jurnal de cicloturist 2016] „Interzis biciclete”, câmpii nesfârșite, ploaie și noroi (Ziua 6)

Ceasul arată că am depășit puțin prânzul, exact când sosim în vama de la Petea. Soarele arde teribil de tare, iar noi suntem deja plictisiți de câmpia interminabilă cu care ne-am ocupat toată dimineața. Nu ne place relieful, deși pedalele și roțile se învârt atât de ușor că nici nu știm unde și când se …

[Jurnal de cicloturist 2016] Explorând Maramureșul și lăsându-l în urmă (Ziua 5)

Dimineața ne întâmpină nu cu ploaia așteptată (dar nu dorită), ci cu glas de oameni veniți la strâns de brazde. Surprinzător, nu se apropie să ne ia la întrebări, ci își văd de treburi, în tihnă. Când îndrăznim să ieșim din cort, proprietarii sunt cu toții departe, așa că nici măcar nu îi întâlnim. Astăzi …

[Jurnal de cicloturist 2016] Frumoasă țară avem, păcat că o locuim! (Ziua 4)

Ne începem ziua la fel cum am terminat-o: traversând Bistrița învolburată pe aceeași punte fragilă de lemn și cabluri de sârmă. Nu că ne-ar fi frică, suntem învățați cu astfel de „poduri”, căci așa am crescut. Într-un fel, viața la țară oferă, pe termen lung, avantaje la care traiul la oraș nici nu visează: de …

[Jurnal de cicloturist 2016] Prin infern, către Maramureș (Ziua 3)

E încă devreme, dar nu mai rezist fără să ies din cort, măcar pentru două minute scurte. Noaptea, deși destul de liniștită, parcă a fost nesfârșită. Am dormit în reprize căci încercările mele de a sta treaz și de a monitoriza mediul înconjurător s-au încheiat, de fiecare dată, cu un eșec. Pur și simplu, oboseala …

[Jurnal de cicloturist 2016] Tot mai departe către nord (Ziua 2)

– Bogdan, vaci!!! – Cum? Ce? Încerc eu să mă dezmeticesc. – Se aud vaci afară! repetă Evelin, de data aceasta mai puțin surprins. Încă adormit, ies să verific în ce s-a transformat campingul nostru exclusivist. Totul este în regulă, doar că se pare că am campat pe islazul comunal – noi suntem, așadar, intrușii. …

[Jurnal de cicloturist 2016] Orice început e greu (Ziua 1)

Nerăbdător, continui să mă învârt prin curte: urmează să plecăm într-o lungă călătorie pe biciclete, iar Evelin reușește să un fie gata la timp. E adevărat, nu avem niciun tren pe care să-l scăpăm, dar urăsc să aștept. Pe deasupra, emoțiile necunoscutului și stresul cauzat de imediata schimbare a decorului contribuie din plin la completarea …