Și m-am întors! Nu că am vrut, Dar nu prea am avut de-ales… Mi-e sufletul în franjuri rupt Și gândul îmi oftează des. Te-am regăsit, oraș pierdut a dezgolire, La fel: aglomerat, pustiu și trist. Mă-nec ușor prin amintire, Dar mă opresc; nu vreau să risc… Mă tot întreb: unde mă duc? Și ce-am să …
Month: September 2016
Când vine vorba de zilele dificile, ai două posibile variante de abordare: fie tragi de tine la fiecare pas, nevenindu-ți nici să ieși din cort, nici nimic, fie stai ca pe jar și abia aștepți să dai piept cu greul ca să îl înfrunți. E adevărat, de obicei alegem prima variantă, dar astăzi clocotim de …
Când reușim să ieșim din cort, soarele este deja sus pe cer, împrăștiind voioșie în jur. Suntem frânți după ziua lungă din ajun, dar știm că după câțiva kilometri o să ne intrăm în ritm. Nu de alta, dar întotdeauna începuturile sunt grele. Dimineața este superbă, iar priveliștea din fața cortului e numai bună de …
După o zi în care starea de bine a fost la cote maxime, nu putea să urmeze decât o alta exact în aceeași notă. Se pare că nu mereu după bine vine rău, mai depinde și de eforturile pe care le faci, ca persoană, să îndrepți atmosfera pe făgașul dorit. Noaptea a trecut neașteptat de …
Mi-au plăcut întotdeauna diminețile. Nu că mi-ar fi ușor să mă trezesc și să fac ceea ce mi-am propus de seara, doar că atmosfera unei noi zile e aproape de neînlocuit. Să vezi soarele cum apare, să simți stropii de rouă de pe plante și să știi că te poți apuca de treabă, e ceva …
Nimic nu e mai plăcut ca o dimineață liniștită la marginea pădurii. Să te trezești fără stres, sub razele calde ale soarelui și să îți permiți luxul de a nu te grăbi cu activitățile. Să mănânci în tihnă, nu chestii sofisticate, ci mâncare hrănitoare. Să respiri aerul curat, să te îmbeți cu el, să îți …
După o bună perioadă de timp, săptămâna trecută am reajuns în București. Nu mi-a plăcut, dar, dincolo de zgomotul, aglomerația și poluarea obișnuită, m-a frapat ceva: un mesaj scris într-o stație de metrou. Mi-am dat seama că îmi e cunoscut, că l-am mai întâlnit, că l-am mai citit: “Nu te stresa, ești frumoasă!”, spunea textul …
– De unde sunteți? ne întreabă șoferul mașinii ce tocmai oprește. – România! încercăm noi să îi explicăm. – Timișoara? Cluj? continuă aceasta. – Nein! București…completăm noi. E trecut de prânz. Suntem opriți la marginea orășelului Perg, într-o benzinărie. E închisă, doar e week-end. Mâncăm, deși nu prea mult, ca să ne păstrăm și pentru …
Mi-ar plăcea să spun că până la granița cu Austria zburăm, dar aș minți. E cald, iar dealurile sunt (iarăși) multe, așa că ne mișcăm cu o medie orară destul de rușinoasă. Totuși – pentru că atât timp cât nu ne oprim, înaintăm – nu se face nici prânzul când schimbăm țara. Este a șaptea ca …
Are viața un stil ca, după orice perioadă de dificultăți, să aducă și roz în peisaj. Nu contează prin ce treci și cât de mult durează, dacă reușești să reziști, lucrurile se vor schimba. Ceea ce contează e să nu te oprești, să nu îți oferi opțiunea de a renunța. Poate sună a nebunie, dar …