Lună: septembrie 2016

M-am reîntors

Și m-am întors! Nu că am vrut, Dar nu prea am avut de-ales… Mi-e sufletul în franjuri rupt Și gândul îmi oftează des. Te-am regăsit, oraș pierdut a dezgolire, La fel: aglomerat, pustiu și trist. Mă-nec ușor prin amintire, Dar mă opresc; nu vreau să risc… Mă tot întreb: unde mă duc? Și ce-am să …

[Jurnal de cicloturist 2016] Reîntâlnirea cu aglomerația și cu urcările sufocante (Ziua 18)

Când reușim să ieșim din cort, soarele este deja sus pe cer, împrăștiind voioșie în jur. Suntem frânți după ziua lungă din ajun, dar știm că după câțiva kilometri o să ne intrăm în ritm. Nu de alta, dar întotdeauna începuturile sunt grele. Dimineața este superbă, iar priveliștea din fața cortului e numai bună de …

[Jurnal de cicloturist 2016] Vreme capricioasă, ajutor nesperat și dormit clandestin în hangar(Ziua 15)

Nimic nu e mai plăcut ca o dimineață liniștită la marginea pădurii. Să te trezești fără stres, sub razele calde ale soarelui și să îți permiți luxul de a nu te grăbi cu activitățile. Să mănânci în tihnă, nu chestii sofisticate, ci mâncare hrănitoare. Să respiri aerul curat, să te îmbeți cu el, să îți …

Autenticitatea frumuseții de dincolo de machiaj

După o bună perioadă de timp, săptămâna trecută am reajuns în București. Nu mi-a plăcut, dar, dincolo de zgomotul, aglomerația și poluarea obișnuită, m-a frapat ceva: un mesaj scris într-o stație de metrou. Mi-am dat seama că îmi e cunoscut, că l-am mai întâlnit, că l-am mai citit: “Nu te stresa, ești frumoasă!”, spunea textul …

[Jurnal de cicloturist 2016] Continuând pe drumul spre Salzburg: haosul din preajma Linz-ului (Ziua 14)

– De unde sunteți? ne întreabă șoferul mașinii ce tocmai oprește. – România! încercăm noi să îi explicăm. – Timișoara? Cluj? continuă aceasta. – Nein! București…completăm noi. E trecut de prânz. Suntem opriți la marginea orășelului Perg, într-o benzinărie. E închisă, doar e week-end. Mâncăm, deși nu prea mult, ca să ne păstrăm și pentru …

[Jurnal de cicloturist 2016] Primi pași în Austria; pedalări solitare (Ziua 13)

Mi-ar plăcea să spun că până la granița cu Austria zburăm, dar aș minți. E cald, iar dealurile sunt (iarăși) multe, așa că ne mișcăm cu o medie orară destul de rușinoasă. Totuși – pentru că atât timp cât nu ne oprim, înaintăm – nu se face nici prânzul când schimbăm țara. Este a șaptea ca …