Articole din septembrie 9th, 2016


Cieswyn e un orașel tare ciudat, deși este cochet în felul lui. Împărțit între două țări – Polonia și Cehia – ne dă peste cap cu marea lui aglomerație și cu străduțele întortocheate. Am parcurs kilometri buni deja și, pentru că stomacurile își cer drepturile, căutăm un magazin la care să oprim. Se întâmplă să ne iasă Kaufland-ul în cale, așa că el e alesul. Evelin pune într-o priză de afară device-urile, iar eu intru după mâncare. Cumva, ne-am împărțit responsabilitățile: el se ocupă de încărcat, eu de cumpărături (și multe altele, dar asta e altă poveste). Parcarea, păstrând notă comună cu orașul, este extrem de aglomerată. Ronțăim niște dulciuri și ne grăbim să ieșim, căci civilizația parcă se simte inconfortabil. Reîncep dealurile caracteristice Slovaciei și Cehiei – ne simțim într-un carusel în care nu am vrut să urcăm. E cald. Prea cald. Nu, nu ducem dorul norilor și al ploii! Ne-ar prinde bine, însă, o sursă de apă pentru seară ca să ne spălăm cum trebuie… Ne îndreptăm spre Brno, singurul oraș mare pe care îl vizităm în Cehia. Lui Evelin i-ar fi plăcut să ajungem și în Praga (și mie mi-ar fi plăcut să revăd acest minunat oraș, recunosc), dar nu avem timp de un astfel de ocol. Traseul ne poartă exact în direcția opusă, către sud – Alpii ne așteaptă. Doar gândul munților pare să mai îndulcească aventura noastră. Nu știu exact de ce, dar parcă entuziasmul din anii anteriori m-a părăsit. Poate că noutatea nu mai e chiar noutate, ținând cont că mergem prin aceleași culturi și aceleași țări, nu știu. E frumos, e foarte frumos, dar parcă îmi lipsește pasiunea. Iar eu, cel puțin, dacă nu fac ceea ce fac cu pasiune, atunci mai bine nu îl mai fac deloc! Trebuie să ne oprim des, căci Garminul nu poate să calculeze distanțe prea depărtate, iar intersecțiile sunt mai dese decât ne-ar fi convenit nouă. Cu grijă, găsim drumurile dorite, deși bifăm și 2-3 ocoluri scurte. Trecem prin niște sate urcate pe vârfurile unor dealuri mai înalte. Versanții sunt acoperiți de păduri, mulți dintre ei. Din loc în loc, crenelurile vreunui vechi castel răsar deasupra copacilor. Poate exagerez, dar cred că parcurgem cea mai interesantă parte a țării. Vremea nu ne lasă, nici de asta dată, să ne oprim când vrem, ci ne obligă să tragem pe dreapta mai devreme. Intrăm pe un drum de câmp, la marginea unui sat. E liniște, doar trenul trecând din timp în timp. Un tată iese cu copiii la o joacă de seară. Intră în vorbă cu mine, dar nu ne înțelegem – cu greu, evident – decât prin...

Citește mai mult...