Articole din septembrie 12th, 2016


Deși nu vreau, trebuie să mă trezesc. Nu am dormit prea mult în noaptea ce tocmai se încheie, dar trenul ajunge în stația la care urmează să cobor. E încă noapte, dar clădirile din Turnu Roșu încep să se zărească. Se anunță a fi o zi interesantă. Urc în creasta Făgărașului. Sunt singur. E prima experiență de genul – pe munte, pe cont propriu, pentru mai multe zile -, dar sunt încrezător că totul o să fie bine. Am fost prevăzător: am, în rucsacul ce cântărește aproape 17 kg, tot ce îmi trebuie. Sau cel puțin așa cred. Urcușul e dur, mult prea dur. Începe lin, pe drum forestier, iar apoi se avântă pe o potecă de pădure ce îmi taie respirația. Nici cerul nu se vede, așa de sus este! Într-un fel, e ca pe drumul vieții, atunci când încerci ceva nou: la început pare ușor. Apoi, realizezi că nu ai aflat toate datele și că e greu de îți vine să te iei cu mâinile de cap. Doar la final realizezi că, după greutăți vine și binele – trebuie doar să fii suficient de încăpățânat ca să continui. Lăsând pădurea în urmă, peisajul mi se descoperă în toată măreția lui. Mă simt pe acoperișul lumii, deși nu am ajuns deocamdată nici pe cel al României. Îmi place liniștea aceasta a sălbăticiei enorm. Calmul, relaxarea sau momentele de respiro au ajuns sa ne lipsească atât de mult că nici nu le mai simțim lipsa! Oare după ce alergăm așa, fără întrerupere? Traseul pe creastă e lung. Are cam 80 de km în total. Pe deasupra, mai e și greu. E ca o sinusoidală imperfectă, ce mă poartă când pe vârfuri, când în vale. Iarăși trag paralele cu viața… Urcând, realizez că am subestimat muntele. M-am crezut mai bun, iar acum plătesc prețul. Nici vorbă să mă țin de planul inițial și să termin în 3 zile! Obosit, iau decizia corectă: mă opresc din vreme ca să am timp să îmi revin. Mă simt înțelept: e mare lucru să știi când să dai puțin înapoi ca să poți să te avânți mai tare, mai târziu! A doua zi urc Negoiul, iar apoi gonesc către Viștea și Moldoveanu. Vreau să le fac pe toate într-o zi…Cobor prin Strunga Dracului, deși oficial e închisă din cauza căderilor de pietre. Nu o fac din proprie inițiativă, dar văd alți oameni înainte care mă asigură că e în regulă. Pe la jumătate constat cât de mare e pericolul, dar e prea târziu să dau înapoi. Dacă aș putea, nu aș mai lua-o pe această variantă. Pur și simplu, unele riscuri nu merită asumate. Pe...

Citește mai mult...