Articole din septembrie 22nd, 2016


Nimic nu e mai plăcut ca o dimineață liniștită la marginea pădurii. Să te trezești fără stres, sub razele calde ale soarelui și să îți permiți luxul de a nu te grăbi cu activitățile. Să mănânci în tihnă, nu chestii sofisticate, ci mâncare hrănitoare. Să respiri aerul curat, să te îmbeți cu el, să îți dea puterea pentru o zi întreagă… Așa sunt unele dimineți ale vacanțelor pe două roți. Și, deși nu ni se întâmplă des, așa este și dimineața noastră. Se vede doar că am campat târziu și că ne-am cam extenuat. Prima parte a zilei decurge fără inconveniente. Vremea e bună, noi ne simțim în regulă, iar relieful nu e deloc încrețit. Totuși, prânzul vine la pachet cu surprize mai puțin plăcute: stropi mari și reci, tunete, trăsnete, fulgere și vânt puternic. Din păcate – pentru că ironia sorții nu ne părăsește – nu avem niciun loc de adăpost. Nicio benzinărie, niciun garaj în care să cerem voie, nimic. Furtuna, după cum se vede, e doar locală. E undeva înaintea noastră, doar că merge în sens invers cu noi. Curând, o să ne ajungă. Pe fugă, ne îmbrăcăm cu ce avem și încercăm să ne ghemuim sub un brad din fața unei case. E puțin mai bine, parcă, dar continuăm să negociem între noi cu privire la ce și cum e de făcut. Nu pentru mult timp, însă, căci o „tanti” vine și ne răpește din mijlocul discuției, invitându-ne la ea pe terasă. – Thank you very much! îi răspundem; este, într-un foarte considerabil sens, salvarea noastră. Ne oferă ceai sau cafea, dacă vrem, dar alegem să nu o deranjăm. În schimb, profităm să ne încărcăm GPS-ul și telefoanele. În rest, ca să treacă mai ușor așteptarea, ne întindem la citit. Nu ne convine pauza prelungită, dar măcar încercăm să profităm la maximum de ea. După aproximativ două ore, putem porni iarăși. Îi mulțumim gazdei pentru ajutor, habar nu are ce mult înseamnă! Pur și simplu, nu am fost nevoiți să pedalăm prin ploaie în tot acest timp doar datorită ei! De am fi conștienți de cât bine putem oferi în jur, la fiecare pas…Cum ar arăta lumea noastră atunci? Continuând, constatăm că norii nu și-a terminat programul pe ziua în curs. De fapt, pare că au de gând să o țină la nesfârșit… Încheiem ziua exact pe dos față de cum am început-o: stresați, obosiți și uzi până la piele. Căutăm, timp de aproape o oră, un loc acceptabil pentru cort. Nu mai putem pedala – Salzburg-ul este prea aproape și vrem să-l vizităm – așa că trebuie să ne descurcăm cu ce avem. Ne călcăm...

Citește mai mult...