Articole din octombrie 12th, 2016


– Evelin, în dimineața asta poți să dormi cât vrei! – Plouă? îmi răspunde el tot cu o întrebare. Cât e ceasul? – Aproape 9:00. Dar o ține așa de azi-noapte, nu cred că o să fie o zi prea bună nici mai departe. Și, zicând acestea, îmi caut Kindle-ul și mă apuc să citesc. Asta nu îmi place, când vine vorba de ploaie: nu numai că nu mă pot bucura de pedalat și de peisaje, dar nici altceva cu care să îmi umplu timpul nu găsesc. Dorm, citesc, mănânc…dar cât să te întreții numai cu astfel de activități? După încă vreo oră, îmi fac curaj să ies după mâncare. Vrem să fim pregătiți pentru orice eventuală fereastră ce ne-ar permite să strângem cortul, să ne echipăm și să plecăm. Să mănânci în cort nu e chiar plăcut, mai ales dacă ești doi și nu ai un hol adecvat. Dar ne descurcăm, cu chiu și vai, deși cu această îndeletnicire chiar nu avem experiență. În jur de 11:00 reușim să pornim, deși ploaia nu a stat chiar de tot. Totuși, față de agresivitatea cu care a turnat ore în șir, acum aproape că am putea face și plajă! Din păcate, nu durează și, după numai câțiva kilometri, reîncepe, dar impermeabilele rezistă. Doar încălțămintea ne e fleașcă, iar picioarele ude, deși eu am huse de protecție iar Evelin a încropit unele din niște pungi de plastic. La primul Lidl, tragem pe dreapta și intru să mai ne aprovizionăm cu mâncare. Nu ne arde deloc de pedalat, așa că folosim orice scuză posibilă ca să stăm cât mai mult la adăpost. Aici mă simt că în țară: toți vorbesc română, dar nimeni nu vorbește cu noi. E puțin ciudat, recunosc, să stai de ploaie sub același acoperiș într-un imens grup de români, dar nimeni să nu te bage în seamă. Totuși, noi ne vedem de ale noastre: mâncăm pe săturate și aranjăm bagajele. Iar mai apoi, urcăm în șa și îi dăm la vale! Ne petrec ultimele discuții ale celor din spate: „Să meargă pe biciclete pe așa vreme! Și vorbeau românește…”. Da, vorbim. Și sigur nu am fi refuzat o invitație la un ceai cald sau la un loc adăpostit. Dar, cum nimeni nu s-a gândit că un pic de ajutor nu ar strica, ne vedem de drum. Avem moralul sus – ceea ce nu se întâmplă des în astfel de condiții. Zâmbim, chiar. Într-un fel, parcă ne simțim niște eroi – nu oricine îndrăznește să stea afară pe așa vreme! În zona Trento ne lovim și de aglomerație, dar și de mult prea multe drumuri care ne încurcă traseul. Nu...

Citește mai mult...