Articole din octombrie 14th, 2016


Se pare că e foarte greu să scapi de ceea ce nu vrei să ți se întâmple. Parcă aceasta e metoda de distracție a vieții: să îți ofere ceea ce nu îți dorești. Nu de alta, dar să te întărească și să îți arate că poți să învingi orice adversități, când nu ai de ales. Plouă iarăși, deci dimineața e mohorâtă. Somnul, după cum e și normal, ni se prelungește. Totuși, în jur de 9:00 putem să ieșim din cort și să punem de un mic-dejun pe fugă. Cu toți norii de deasupra, nu se știe când se dă iarăși startul. Totuși, ceața care începe să se ridice din vale și din pădurile ce acoperă cu îmbelșugare versanții, ne oferă speranță către mai bine. Ne ia cam o oră să mâncăm și să strângem, timp în care chiar observăm că se înseninează. Ne-ar prinde fantastic de bine să avem vreme cu soare, ținând cont că trebuie să trecem două pasuri de peste 2000 m. Până acum, pe parcursul întregii excursii, chiar am prins niște zile superbe prin munți – fie că a fost vorba de Carpați sau Alpi, nu avem de ce să ne plângem. Până la baza Pasului Pordoi mergem destul de agale, neîncălziți. Nu ne putem opri, însă, din admiratul peisajului și al modului în care aceste localități sunt promovate pe harta turismului: sunt pline de oameni, care mai de care mai angrenați în activități. În Canazei ne lovim de dilema drumului de urmat: putem să ajungem în Cortina d’Ampezo fie prin Pasul Fedaia și Pasul Giau, fie prin Pasul Pordoi și Falzarego. Distanțele fiind aceleași, dar neștiind care rută e mai ușoară sau mai spectaculoasă, o luăm pe varianta cu care am venit de acasă. Până în vârful Pasului Pordoi (aprox. 2200m) avem de parcurs 12.2 km de serpentine ce ni se descoperă sub un cer plumburiu și amenințător. Deși turăm motoarele la maximum (nu cred că am urcat vreodată atât de repede!), pe ultimii kilometri începe să ne cearnă ușor. Totuși, natura e îngăduitoare cu noi astăzi, așa că apucăm să ajungem sus, să ne îmbrăcăm și să facem câteva poze, iar apoi să gonim pe coborâre. Spun „gonim” pentru că, dacă referitor la ritmul de urcare mai există ceva dubii cu privire la cât de rapid a fost, când vine vorba de coborârea de pe Pordoi, sunt 100% că niciodată nu mi-am asumat atâtea riscuri! Pur și simplu, frica de a nu fi prinși de vremea rea pe vârf de munte, ne-a făcut să ne concentrăm cât de mult posibil, astfel încât să câștigăm minute bune față de o ocazie obișnuită. Bine, e adevărat, am sacrificat pozele...

Citește mai mult...