Articole din octombrie 23rd, 2016


– Ah, cât îmi place la sloveni! spune Evelin ieșind din benzinărie. – Păi? îi răspund eu. – Știu englezăăăă! Pot și eu, în sfârșit, să îi rog să ne încarce Garmin-ul fără să mă mai chinui jumătate de oră să le explic! – Ție chiar nu ți-a plăcut în Italia! continui eu discuția. – Ba munții și peisajul mi-au plăcut enorm, cu italienii nu mă împac, încearcă el să mă corecteze. Dar haide să mâncăm că nu mai pot, adaugă el. Și ne întindem masa pe o bordură, jumătate la soare, jumătate la umbră, dar cu siguranță cu fața către măreții munți ce străjuiesc orizontul. Abia am intrat în Slovenia, țara cu numărul 10 a călătoriei noastre pe două roți. Vremea este superbă cum nu a mai fost demult, iar ziua se anunță a fi una de vis. Nu ne pare rău că am părăsit Italia, ne cam săturasem, să fim sinceri. Nu că nu ar fi fost frumoasă partea pe care am vizitat-o – din contră, a fost magnifică! – dar, după cum se spune, ce e mult strică. Și, cum și o nostalgie fină după drumurile de acasă începe să se simtă, am tras destul de tare ca să schimbăm, cât de cât, decorul. După mai bine de o oră de stat, de spălat pe cap la chiuveta de la toaletă și de mâncat cum se cuvine, ne aruncăm iarăși pe biciclete și îi dăm la vale. Pentru puțin timp coborâm pe lângă Sava, râul care străbate Liubliana, Zagrebul și Belgradul și cu care urmează să ne întâlnim pe traseu și mai târziu. Mai apoi, în Kranjaska Gora mai exact, virăm la dreapta și începem cei 11 kilometri de cățărare până în pas. Urcușul teribil, cu o pantă medie de 14%, mă solicită la maximum. Până sus avem de parcurs 50 de serpentine în ac de păr, pe un drum îngust, pavat când cu asfalt prost, când cu piatră cubică. Pe deasupra, e super mare aglomerație de mașini, se vede că suntem în zona cea mai vizitată a Sloveniei! Și adevărul e că oamenii au și de ce să vină aici: munții sunt fantastici, iar traseele de picior sunt cu siguranță unele speciale. Trebuie să recunosc: nu puține au fost momentele în excursia aceasta când mi-am dorit să schimb bicicleta cu bocancii sau cu adidașii de trail ca să dau o fugă pe văi și creste! Vârful pasului e destul de manelizat, ceva gen Bâlea de la noi. Practic, pasul e transformat într-o parcare de unde oamenii pornesc în drumeție. Nu ne place atmosfera, așa că nu zăbovim prea mult. Nu îmi place să recunosc, dar...

Citește mai mult...