Articole din noiembrie, 2018


Praf de frig

Praf de frig


Scris de | 27 nov. 2018

Mă uit la chipul cel din mine, Nu recunosc că sunt străin! Mă lupt cu traiul spre mai bine, Nu vreau să fug de timp hain. E faină viața de afară, Când îndrăznești să o trăiești! Ies pe balcon, în prag de seară Te-ascult, distant, cum îmi șoptești. Nu te găsesc, nicicum, în juru-mi, Dar să te caut, nici nu vreau! Te las pe tine să te chinui, Să mă transformi ca să mai stau. E frig cu nori sub praf de stele, Visez la toate ce-mi doresc – Mă-nchid în suflet fără ele, Nu sunt aici să le primesc. Mai stau o clipă în uitarea Ascunsă-n strat de infinit, Mă joc, în gând, cu alinarea A tot ce ești:...

Citește mai mult...
Iubirea se scrie fără virgule

Iubirea se scrie fara virgule


Scris de | 21 nov. 2018

Am scris cuvintele în grabă, Ca nu cumva să risc să uit; Le-am mâzgălit pe tabla neagră, A sufletului așternut. M-am încurcat în sentimente, Nu sunt expert în a iubi! Rămân cu gândul în valențe, De ce a fost, sau de ce-ar fi. Am aruncat la coș cu ele, Cu virgulele ce ne-opresc Din a fi liberi pân’ la stele, Prefer să-ncerc, chiar de greșesc. E șmecheră iubirea tare, Fentează reguli și poteci Te urcă-n vârf, te-aruncă-n vale De nu știi dacă vii sau pleci. Nu se mănâncă din tipare, Ci bădăran, cu mâna-n blid Nu-i dragoste ca-n așteptare Chiar dacă te zdrobești de zid. Mă-opresc aici din amețeală, Am zis destule fără glas! Adaug doar o îndrăzneală, De inimi pure de popas. Căci tot în jur e doar iubire, De o privești cu ochi senini Nu e alt drum spre viețuire, Decât cu bine să fim plini. Te rog, deci, noapte de speranță, Să nu alergi spre răsărit Există-un sens în temperanță, Chiar dacă-ți pare...

Citește mai mult...
Asta nu-i viață

Asta nu-i viata


Scris de | 19 nov. 2018

Te naști cu greu, plângând amar, Doar ca să crești să lupți mereu; Te zbați adesea, în zadar, Sperând că sus e-un Dumnezeu. Alergi să ai o viață bună, Să aduni bani să te târăști – Suspini ades’, privind spre lună, Te-ntrebi ce sens ai de trăiești? Te doare singur în durere, Râzi doar cu tine în oglinzi… Mai guști și zile mai cu miere, Mai și frumos uneori prinzi. Dar nu e viață asta dură, Cu chin și luptă să răzbești! Îți vezi, în timp, ființa sură, Disperi atunci, căci te-ofilești. Ne-am învățat să vrem puținul, Sperând că e și mâine-o zi… Uităm că timpu-aduce chinul, Fără să știm cât vom mai fi. E viață cea în care astăzi Alegi să faci tot ce-i frumos, Când înțelegi că ani-s fragezi, Și că prezentul e spumos. Vei fi atunci o mângâiere Și zâmbet pentru ochii plânși, Vei înțelege că-n durere, E loc pentru sclipiri...

Citește mai mult...
Bărbați ca altădată

Barbati ca altadata


Scris de | 16 nov. 2018

Niciodată nu cred că a fost mai greu în istorie să creezi relații profunde, autentice și pline de semnificații. Molima obținerii rezultatelor pe grabă a infectat și punțile dintre oameni, făcându-le, cel mai adesea, adevărate capcane putrede din care nu scapi neșifonat. Fetele au uitat să fie fete. Aura de mister, respectul față de sine și cunoașterea propriei valori sunt doar amintiri. Astăzi, dacă nu ai tupeu, dacă nu ești lipsită de maniere, dacă nu ceri – fără pudoare – ceea ce îți dorești, nu ești femeie, ci cârpă! Cuvintele sunt lipsite de gust, privirile fără voaluri, iar acțiunile fără înțelepciune. Cerințele, însă, rămân (cel puțin în teorie) la cote maxime! Băieții și-au uitat menirea, blocându-se în prezent: bărbăția înseamnă cuceriri de o noapte, bani și putere, distracții în văzul lumii. Ca să primești, trebuie să te aventurezi pe niște culmi de unde e atât de ușor să îți rupi gâtul! Și nu te întreabă nimeni dacă așa ești tu, dacă asta e ceea ce îți dorești – dacă nu vrei să fii codașul societății, trebuie să livrezi! Ca să prinzi o bucățică din fericire, treaba devine dificilă și uneori dureroasă. Depinde, însă, ceea ce cauți. Ca băiat, e datoria ta să iei inițiativa. Cred că aceasta devine provocarea majoră: cu riscul de a fi luat de fraier, să devii gentleman-ul de altă dată. Să respecți fata, să o iubești dincolo de (și uneori în lipsa) apropierea fizică, să îi oferi siguranță, să o ajuți să fie autentică, să o faci să știe că vei fi acolo și mâine, pentru că ți-ai luat un angajament, iar angajamentele se păstrează. O să i se pară ciudat. O să se minuneze că tu nu pui mâna. Că apreciezi o conversație inteligentă mai mult decât o petrecere zgomotoasă. Că te uiți la ea până în suflet, nu doar până sub haine. Dar, dacă o să mai fie acolo și a doua zi, o să fie pentru multe altele, căci știi că merită și că nu lupți în zadar. Nu tot ce sclipește e aur. De obicei, pentru ceea ce are valoare, trebuie să sapi și să transpiri abundent. Diamantele nu se găsesc în rândurile din față, ci ascunse adânc în beznă. Un bărbat știe asta și nu se dă în spate din fața efortului. Nu își calcă principiile și, mai mult decât orice, clădește, nu distruge. Când pășește în viața cuiva, o face ca să aducă valoare, nu să împroaște cu noroi. Iar dacă iese prost, își asumă și repară. Mai mult ca altă dată, femeile au nevoie să li se reamintească că sunt importante și că niciodată nu merită să se...

Citește mai mult...
Cu sufletul plin

Cu sufletul plin


Scris de | 11 nov. 2018

Adie vântul printre cetini Pe-acoperiș de sat timid… Sosești aici ca să îți piepteni, Al sufletului câmp arid. E plin de pace în pădure, De-ți numeri inima, șoptit – Poți să asculți ce ea îți spune, Devii ce vrei, în asfințit. Nu are locul nicio vrajă, Decât pe cea de i-o oferi. Mai dai, în tine, încă-o șarjă, Când îți e bine…sau nu speri. Sunt locuri simple-n astă lume, Care-amintesc de cine ești; Pentru ceilalți pot fi doar glume, N-o să-ncetezi să le...

Citește mai mult...