Articole din februarie 2nd, 2019


Niciun rost

Niciun rost


Scris de | 2 feb. 2019

Respiri. Constați plângând realulUnei sosiri pe alte culmi,Te leagănă pe brațe valulCelei ce „mamă” o să-i spui. Tot crești. Fără să știi spre undeÎncerci s-alergi, ca să cuprinzi. Asculți cum glas de șoapte blândeTe cheamă, pașii să-ți perinzi. Frumos. Așa-i la tinerețe,Deși dilemele se strâng. Nu ai uitat să dai binețeCelor ce-n spate stau și plâng. Ai cale lungă. Către zare Te-avânți cu visuri de mărgean…De-acum, ajuns-ai și tu mare, Cu forțe strânse, de oștean. Te temi. Dar frica nu-i virtute,Așa c-alegi, cu mult curaj,Să explorezi nu căi bătute,Chiar sufletul ți-ai pune gaj! Și-o faci. Cu clipe adunateTe lauzi că ești cineva. Târâș spre țintele sperateÎncerci s-ajungi oareceva. Dar obosești. Căci goana doareȘi nu te poartă pe visări! Ești, totuși, om – iar omul moare, Oricât se-avântă el spre zări! Oftezi. Căci înțelegi, cu lacrimi,Cum viața nu așa se-așază…Constați c-ai strâns buchet de patimiCe se stâlcesc acum în vază. Însă, gonești. Ca într-o cursăUnde sosești pe locul doi!Scrâșnești să-ntreci a vieții bursă, Dar cazi, amarnic, în noroi. Și plângi. Cum n-ai făcut vreodată,Suspini cu noduri în gâtlej. Vezi calea-n față, înfundată,Și totu-n jur doar un vârtej. Te zbați. Sfârșind în agoniaDin disperare făurită;Îți râde-n față ironiaDe viață lungă, prost trăită. Apoi oprești. E libertateÎn abordări de infinit…Din fericiri nu depărtateE timp să guști, nestingherit. Deci, înțelegi. Cum e cu viațaCând te grăbești ca să obții: Se subțiază sigur ațaCând lupți să ai, dar nu să fii. … Coboară, azi, din nebuniaCe ne-a cuprins ca într-un laț.Hai să-nvățăm ce-i fericireaCe ne așteaptă la un braț! Și-n ziua-aceea, de lumină,Vom fi senini, pe propriul drum,Cu-o inimă ce tot alinăAmarului din sine scrum! Va merita atunci efortulDe luptă, zbatere și chin: Vom ști că ne-am adus aportulCătre un cer mult mai...

Citește mai mult...