Articole din septembrie 13th, 2019


Tot mai adânc în Serbia Centrală

Tot mai adanc in Serbia Centrala


Scris de | 13 sept. 2019

Un fel de „Tunel al Dragostei” sârbesc. Evident, liniile lor sunt la fel de ondulate ca ale noastre. Dimineața nu se lasă așteptată, dar plecarea da. Neobișnuiți cu activitățile necesare, întârziem destul de mult cu tot felul de sarcini banale: strânsul cortului, micul-dejun, aranjarea bagajelor. Cu timpul, vom deveni experți, dar pentru moment ne mișcăm cu încetinitorul. Atmosfera e plăcută, cu un soare domol ce ne îmbie la drum. Dar la care drum? Avem două variante: fie pe cel asfaltat, mai ocolit, fie pe crestele dealurilor, pe secundarul pietruit din apropiere. Dornici de aventură, îl alegem pe cel din urmă și, pentru o vreme, se dovedește înțeleaptă decizia: câmpurile se unduiesc pitoresc către orizont, iar noi șerpuim printre case izolate, aproape pustii. La o intersecție însă aflăm adevăratul rezultat: drumul devine înnoroiat și plin de bălți, așa că tot ce putem face e să apucăm pe cel mai ciclabil, indiferent unde ne-ar scoate. Inevitabil, ieșim în satul pe care am vrut să îl scurtăm și, după ce alimentăm cu apă proaspătă de la alți localnici vorbitori de română, ne avântăm către urcarea ce se pierde în mijlocul pădurii. Nu ne ia mult să o dăm gata, dar constatăm că suntem abia la început: toată ziua o ținem doar într-un sus-jos vălurit care ne obosește peste măsură. Spre prima urcare serioasă a zilei, încă pe off-road. Surprinzători munții aceștia verzi și îmăpduriți! Zagubica este primul oraș mai important pe care îl descoperim, dar nu ne lăsăm foarte încântați de el – clădirile comuniste, sărăcia crasă și atmosfera distantă ne amintesc prea mult de ceea ce avem acasă. Noroc că există și altfel de obiective turistice, indiferent cât de blamate ar fi de unii: bisericile rămân monumente istorice și culturale peste timp, adevărați stâlpi în jurul cărora societatea și-a construit ritmul. Ne intersectăm cu două mănăstiri, una micuță, veche de câteva secole și cealaltă mai importantă, Resava, datând de la 1418. Securizată de ziduri groase, aceasta este considerată una dintre bijuteriile medievale ale Serbiei, iar noi o aflăm accidental, după ce alegem o scurtătură aproape inexistentă pe hartă. E plăcut să mai ai și noroc pe drumuri! Mănăstirea Resava, foarte bine întreținută și locul unde am spart camera video – din fericire nu suficient de rău ca să nu mai funcționeze. Dar nu putem vorbi de un noroc prea îndelungat, pentru că bicicleta lui Evelin protestează, cerând plăcuțe de frâne noi. Nu le-am verificat starea înainte de plecare și, deși nu ar fi trebuit să cedeze, se cer înlocuite. Dar e după-amiaza târziu, orașele lipsesc, așa că improvizăm o frână doar pe spate, cu care ne târâm în siguranță până la...

Citește mai mult...