Amore Siciliano: Prima zi pe bicicletă în Sicilia

Există ceva în natura umană ce îi face, pe unii, să nu poată sta locului. Căutări adânci frământă sufletele motivându-le să plece, să se întoarcă sau să exploreze orice îi înconjoară. Indiferent de manieră, necunoscutul și aventura îi cheamă cu glas de sirenă ucigașă, obligându-i să își alerge demonii propriei ființe.

Dată fiind iarna uscată de la noi, o perioadă fără prea mult de lucru pentru mine și o prognoză meteo decentă în sudul Europei am pus de o plecare pe două roți într-un loc mai cu soare. Vineri, 20 decembrie, ora locală 16:30, aterizam în Sicilia, concretizându-se astfel a patra excursie cu bicicleta de anul acesta.

In Sicilia e vremea portocalelor, iernile fiind blande si linistite.

Sicilia e o regiune autonomă din sudul Italiei ce se întinde pe aproape 26.000 de km pătrați. Sicilia a atras, de-a lungul timpului, diverse civilizații care au lăsat în urmă vestigii, orașe și atracții. Fenicieni, cartaginezi, greci, romani, arabi, normanzi, spanioli și italieni s-au succedat peste secole, dând o formă unică așezărilor. Cu un amestec incredibil de haos aglomerat pe coasta mării și o liniște incredibilă în interior, acestă zonă oferă atracții pentru orice timp de curios. Iar multitudinea de drumuri secundare și pustii reprezintă visul oricărui ciclist, indiferent de natura acestuia.

E aproape întuneric când ieșim din aeroport, după ce meșterim aproape o oră la despachetatul bicicletelor. În România vremea era mohorâtă și umedă, mai mult de toamnă decât de iarnă, dar aici se simte un aer plăcut, primăvăratic. Apucăm spre sud, pe niște drumuri numai plombe, în căutarea unui loc de campat nu foarte depărtat. Strângem, totuși, 20 de kilometri, înainte de a ne opri pe un câmp acceptabil ca loc de tabără, pe marginea șoselei. Avem emoții cu frigul, căci nu ne-am luat, ca să facem economie de spațiu, sacii de iarnă. Am compensat cu haine suficiente, buff-uri, mănuși, căciuli și șosete mai groase, cât să fim liniștiți.

Prima noapte trece fără probleme, iar entuziasmul unei noi aventuri mă trezește de la 6:00. Evelin mai vrea somn, dar negociem o ieșire matinală, astfel că la 8:00 suntem deja în șa. Cu Etna învăluit în nori și ceață, apucăm spre Siracuza, prima țintă în noua țară. Până acolo, ne obișnuim cu relieful, vegetația, drumurile și șoferii care, în ciuda poveștilor de pe internet, sunt super atenți și respectuoși. Exceptând o zonă industrială cu rafinării și coșuri industriale, terenul e acoperit de plantații firave, de iarbă mare și de cactuși țepoși.

Piazza del Duomo, Orgida, Siracuza. Seamana a Craciun, dar nu prea pare iarna pe aici.

Siracuza e un oraș vechi de 3000 de ani, întemeiat de greci. Aici se găsesc multe vestigii – Urechea lui Dionisos, Teatrul Grec, Amfiteatrul Roman, Sanctuarul Madonna de la Lacrima – și insula Ortigia, cea pe care o vizităm mai pe îndelete. Atracțiile, dincolo de străzile vechi și înguste, sunt diverse: Templul lui Apolo ale cărui coloane în ruine încă se înalță spre cer, Castelul Maniace care „păzește” așezarea de furia mării, Domul din Siracuza care reprezintă o frumoasă biserică catolică și alte câteva locuri deschise, piețe, cum ar fi cea în care se găsește și Fântana Dianei.

Priveliste spre Noto, pe drumuri secundare printre dealuri.

Cât ne învârtim printre clădirile masive, din piatră (unele prea scorojite), ne intersectăm cu un bătrânel cu care povestim, într-un amestec de italiană și engleză, despre oraș, despre Sicilia și despre libertatea călătoritului pe bicicletă. Deși are peste 60 de ani, ghidul nostru de ocazie își păstrează încă spiritul viu, hrănindu-l cu aventurile pe care le-a trăit în tinerețe, atât în Europa, cât și în America Centrală și de Sud. Ne recomandă să stăm măcar o săptămână în regiune să îi descoperim toate minunățiile, dar noi abia dacă avem 10 zile pentru toată insula…așa că plecăm, după doar câteva ore, către vest, cu Noto ca următoare destinație.

Noto, oras in stil baroc.

Drumul până acolo e redundant, cu linii drepte și câmpuri necultivate. În plus, se pornește un vânt serios din față care ne încetinește considerabil, sub un cer acoperit cu nori gri. După Avola, apucăm pe un drum secundar, înghesuit între ziduri de piatră ce delimitează grădinile localnicilor. Liniștea e absolută, traficul inexistent, iar soarele îndrăznește, timid, să își arate fața. Sosim în oraș odată cu amurgul, așa că vizitatul e unul succint, pe grabă. Nimerim ușor centrul vechi, în stil baroc, unde zăbovim cât să vizităm catedrala și să aruncăm priviri curioase în jur, între pauze de poze și filmat. Pe întuneric, în sclipirile senine ale instalațiilor de Crăciun, schimbăm urbanul pe o livadă de măslini, unde întindem cortul în iarba moale. Mâncăm grăbiți puțin de frig, dar apoi ne întindem în saci, pentru o refacere ca la carte.

Noto la ceas de seara…

Încheiem, așadar, prima zi în Sicilia într-o notă optimistă, fascinați de aerul regiunii. Deși nu am apucat să ne scufundăm în ce înseamnă această insulă, atmosfera ne ajunge la suflet, cucerindu-ne în totalitate. Excursia se anunță, deci, mai faină decât credeam!

Catedrala din Noto, simbol al barocului sicilian.

Ziua 0: https://www.strava.com/activities/2947443584
Ziua 1: https://www.strava.com/activities/2947457295

Amore Siciliano: Episodul 1, Incantari in Stil Baroc

Commentarii

  1. Lenuța Hulubei

    Sunteți minunați, inspirați și rezistenți 🙂, sănătate curată atât fizică cât și spirituală (psihica), felicitări oameni frumoși aducatori de frumos! An nou cu drumuri la fel de faine și amintiri minunate!

    1. Post
      Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.