Ar fi putut fi…

Scris de | 13 ian. 2015 | Despre: diverse | Fără comentarii


 

r955169_10229984

De astăzi, am să tac. De fapt, am început de ceva vreme…Cum tu nu mai ai urechi de ascultat însă, asta nu a s-a observat. Din păcate. Atât pentru mine, cât și pentru tine. Dar mai ales pentru noi.

Ar fi fost frumos ca finalul să nu fie atât de grăbit. De ce nu ne-o fi așteptat și el mai încolo, puțin mai după colț? De unde atâta goană să ne iasă în cale și să ne omoare speranțele? Ce-o fi avut cu noi?

Mă întreb…Toate acestea și încă multe altele nu pot să nu mă întreb.

Dar cum răspunsuri nu-s, trec mai departe.

La ce trec, nu știu. Dar n-are relevanță, căci important e înaintatul. Și nu contează deloc spre ce mă îndrept, important e doar ce las în urmă. Important e să (te) las în urmă…

Și e ciudată, toată povestea. Nu crezi? Păi să-ți spun de ce…

Mai ieri, păreai un viitor frumos. Mai acum, te-ai transformat în amintiri. La ce bun, deci, ce-a fost, dacă nimic n-o să fie? Nu, hai să nu răspundem…

Așadar, de acum o să tac. Adică o să mai vorbesc, dar n-o să îți mai spun nimic. Și o să rămânem – după cum bine vrei – străinii care ne-am descoperit că suntem. Căci și tu o să taci. Adică n-o să îmi vorbești, deși o să-mi spui prea multe…

Și așa, peste timp, undeva în depărtarea noastră, ne vom aminti de noi. Și poate că vom zâmbi, gândindu-ne la ce a fost. Sau, de ce nu, poate că ochiii ne vor sclipi în lacrimi, imaginându-ne ce ar fi putut fi. Cine știe?

Sau poate că ne-am uitat deja, înainte încă de a apuca să ne ținem minte…

Oricum, orice ar fi putut fi…n-o să fie!

 

 

 

 

 

Trimite un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.