Asta nu-i viață

Te naști cu greu, plângând amar,
Doar ca să crești să lupți mereu;
Te zbați adesea, în zadar,
Sperând că sus e-un Dumnezeu.

Alergi să ai o viață bună,
Să aduni bani să te târăști –
Suspini ades’, privind spre lună,
Te-ntrebi ce sens ai de trăiești?

Te doare singur în durere,
Râzi doar cu tine în oglinzi…
Mai guști și zile mai cu miere,
Mai și frumos uneori prinzi.

Dar nu e viață asta dură,
Cu chin și luptă să răzbești!
Îți vezi, în timp, ființa sură,
Disperi atunci, căci te-ofilești.

Ne-am învățat să vrem puținul,
Sperând că e și mâine-o zi…
Uităm că timpu-aduce chinul,
Fără să știm cât vom mai fi.

E viață cea în care astăzi
Alegi să faci tot ce-i frumos,
Când înțelegi că ani-s fragezi,
Și că prezentul e spumos.

Vei fi atunci o mângâiere
Și zâmbet pentru ochii plânși,
Vei înțelege că-n durere,
E loc pentru sclipiri adânci!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.