Scris de bogdan


Cioburi de lume


Scris de | 29 mai 2010

Nu de putine ori in viata m-am vazut pus in fata unei imposibilitati. Dar parca nici una nu a fost atat de mare ca cea cu care am dat piept aseara. Ceasul arata o ora destul de inaintata, dar asta nu ne-a impiedicat pe mine, pe fratele si pe tatal meu, sa iesim la o mica plimbare in racoarea serii. De cum am iesit am fost lovit. Nu de vreo masina pe strada, ci de o miasma imbatatoare, dulce si calda…parfumul florilor de salcam. Si o data cu acesta a venit si imposibilitatea. M-am vazut incapabil de a imortaliza aceasta atmosfera. Cum as fi putut sa rup o frantura din atmosfera si sa o pastrez pentru totdeauna?… Si cat mi-as fi dorit… Nu am renuntat la idee, dar am ales sa merg mai departe si sa imi umplu plamanii cu aerul cel inmiresmat. De fapt, am ales sa ma bucur de intrega frumusete a noptii. Cerul incepea sa se lumineze, stelele aparand ici-colo, unele mai timid, altele mai pline de curaj. Parca se pregateau de intampinarea cuiva important. Poate era luna…Gazele erau responsabile cu atmosfera…muzicala. Si chiar daca concertul albinelor se terminase de cateva ceasuri bune, spectatorii parasind sala odata cu ele, aceste mici vietati nu se descurajau. Probabil cantau tot pentru luna…sau pentru noi…sau pentru Dumnezeu… Si a mai existat ceva interesant in natura aseara. Era liniste. Nu linistea aceea clasica, lipsita de zgomot. Ci o liniste activa, calda, relaxanta…Gazele nu o perturbau, vantul nu o incurca, omul parca nu mai exista…Parca era o alta lume…O lume frumoasa!… Acum, cand stau si imi rederulez in minte imaginile de aseara, ma gandesc, sau mai bine zis, ma intreb: De ce uneori prefer insa alte frumuseti? Dau aceste minunatii ale naturii pe nimicurile pe care poate sa le ofere omul. Uit ca Dumnezeu, printre numeroasele daruri pentru mine, a pus si natura. Natura ‘naturala’, nu asa cum a pervertit-o omul. Si pentru ca uit, aleg sa ma bucur de niste pseudo-frumuseti. De asta mi-am dorit sa pot sa opresc cate o particica din tabloul de aseara. La inceput nu stiam cum, dar cred ca am gasit o metoda. Am sa adun toate aceste cioburi de frumusete si am sa le depozitez in suflet. Si cand va veni Tatal meu, I le voi da Lui. Pentru ca numai El poate sa le redea stralucirea de odinioara…Parfum, culoare, liniste, stele, cantec, fericire…Sub mana Lui devin...

Citește mai mult...

Caut gand…


Scris de | 28 mai 2010

M-am gandit sa mai fac si eu ceva ce nu am mai facut de mult…sa scriu…Am incercat sa insailez doua cuvinte, dar parca toate muzele si-au luat vacanta, avand grija sa nu uite inspiratia acasa. Caietul cu exercitii la mate incearca sa imi faca cu ochiul, dar se pare ca nu reuseste sa-mi distraga atentia…de la ce, nici eu nu stiu…Cred ca mai bine spuneam ca nu reuseste sa-mi adune gandurile la locul lor, in interiorul cutiei numite,pana astazi , in mod ciudat, cap. “Gandul zboara acolo unde nu vrei…si totusi, se poate intoarce…” In aceasta seara insa, parca a plecat si el impreuna cu inspiratia mea…Si nu cred ca vrea sa se intoarca…sau, poate ii e frica. Daca sta intr-un colt rece si tremura, si plange, si ii e teama? As vrea sa il caut, dar e tarziu…si nu am nicio lumina…Poate l-am pierdut pentru totdeauna…insa trebuie sa incerc sa il gasesc. Asa ca maine o sa plec in toata tara, in toata lumea…si o sa anunt: “Gand pierdut. Unde? Nu stiu…Dar il caut…” -19.05.2010,...

Citește mai mult...

Început de ‘început’


Scris de | 30 apr. 2010

Niciodată nu mi-a fost usor să încep să fac un lucru. Cu toate că se zice că ”mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui” mi-am dat seama că in cazul meu lucrurile stau exact invers. Nu puține au fost cazurile în care m-am confruntat cu mari dificultăți în a începe ceva; și nu puține au fost ocaziile în care am renunțat să fac diferite activități tocmai din acest motiv. Nu am avut șansa să fac o statistică ca să văd dacă fac parte dintr-o minoritate, dar cu siguranță mai există prin lume și persoane asemenea mie. Și dacă tu nu faci parte din această categorie, înclin totuși să cred că și tu te-ai confruntat  cu probleme asemănătoare. Voiai să te apuci de citit, dar mai amânai puțin. Aveai teme de făcut, dar mai aveai timp. Știai că trebuie să te schimbi, dar iți spuneai că mai e și mâine o zi. Începi cumva să te regăsești? Iți dai seama că și tu te confrunți cu asemenea situații? Dacă da, atunci pot să iți spun că ai adus o umbră de fericire în viața mea. Mai există și alții ca mine!Nu e așa că e minunat? Lăsând la o parte entuziasmul de care m-am lăsat copleșit, mă întorc la gândurile care m-au pus pe gânduri. Și pentru că am constatat deja efectul plec în căutarea cauzei, pentru ca apoi să găsesc și rezolvarea. De multe ori mi-a venit în minte idei de genul:”Așa ești tu!” sau  ”Fii mulțumit că totuși, după ce ai început, termini!” sau ”Lasă că tu stai mai bine ca…”, dar parcă acestea nu m-au încălzit deloc.  Știu că uneori nu încep din motive obiective, dar cum ramâne cu cele subiective? Mă gândesc cum ar fi fost dacă Dumnezeu ”mi-ar fi copiat stilul”…O lume necreată poate…Minuni inexistente…Absența Lui din viața mea, din viața ta…Și am reușit, din fericire, să observ și în viața mea astfel de efecte, chiar dacă la o scara mult redusă. Ținte așezate undeva sus, dar rămase neatinse…Planuri, proiecte, și…cam atât. Nimic vizibil. Nimic lăsat în urmă. Cauza? Cred că i-am putea spune Efectul ”mâine”. Sau,mai bine zis, Efectul ”mai târziu”. De mâine…Mai am timp…Să încep, dar mai încolo…Și sunt sigur că lista ar putea continua. Ai putea-o continua chiar tu! Avem grijă să ne găsim sustrageri originale de la început! Într-adevăr, există și pericolul neterminării dar, cum ai putea să nu termini ceva ce nici măcar nu ai început? Trebuie să recunosc că la această întrebare am găsit ușor răspuns, dar,  există altele în dreptul cărora semnul de întrebare rămâne în picioare: ”Când ai de gând să faci altfel?”, ”Nu renunți...

Citește mai mult...

Ia aminte!


Scris de | 8 apr. 2010

„Critica-ma, o fac eu insumi, dar critica-ma pe mine, nu calea pe care o urmez si pe care o arat oricui ma intreaba unde cred eu ca ea se afla. Daca stiu drumul catre casa si merg pe el ametit de bautura, este mai putin bun drumul din cauza ca ma impleticesc dintr-o parte in alta?! Daca nu este drumul cel bun, atunci arata-mi altul; dar daca ma impleticesc si ratacesc calea, trebuie sa ma ajuti, trebuie sa ma pastrezi pe adevarata cale, la fel cum sunt si eu gata sa te sprijin. Nu ma indruma gresit, nu te bucura ca m-am ratacit, nu striga bucuros: <<Uita-te la el! Spunea ca merge acasa, dar iata-l tarandu-se prin mocirla!>> Nu te bucura, ci ajuta-ma si sprijina-ma.” „Un om care proclama o lege exterioara este asemeni unuia care sta in lumina unui felinar fixat pe un stalp. Este inconjurat de lumina, dar nu are unde sa mearga mai departe. Un om care proclama invatatura lui Hristos este asemeni unuia care poarta inaintea sa un felinar agatat pe o prajina mai mult sau mai putin lunga: lumina este in fata sa, luminand mereu un teritoriu nou si indemnandu-l mereu sa mearga mai...

Citește mai mult...

Cred ca e interesant…


Scris de | 5 apr. 2010

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii? daca vreti si restul, click...

Citește mai mult...