Scris de bogdan


7 lecții învățate pe drumuri

7 lectii invatate pe drumuri


Scris de | 5 dec. 2018

Puține activități te dezvoltă mai mult decât călătoritul, necunoscutul la care te expui devenind cel mai bun profesor. Și, cu cât maniera de a străbate lumea este mai expusă și non-conformistă (ca mersul pe bicicletă), cu atât lecțiile sunt mai numeroase. Recent, am încheiat cea de-a 4-a excursie pe două roți prin Europa, prin țările de la marginea continentului: Georgia, Azerbaidjan, Armenia și Karabah. În total, am bifat peste 3000 de kilometri și o lună întreagă de dormit la cort, prin ținuturi pe care nu le știam decât de pe hartă. Cartea „Ținutul dintre Mări” care conține întreaga poveste a aventurii va fi lansată în mai puțin de două săptămâni (te poți înscrie pentru eveniment aici, e gratis), dar pentru cei care nu vor ajunge în posesia ei, am rezumat mai jos câteva sfaturi care te vor ajuta în viitoarele călătorii. Lecția 1 – Dezvoltă-ți curajul ca să pornești Bine, acest sfat nu e de prin excursie, ci dinainte, dar cred că e cel mai important: fără curaj, aventurile nici măcar nu s-ar întâmpla. Prea adesea, auzim ce nu putem să facem și de ce nu putem, în loc să ni se spună că e realizabil și că merită. Astfel, ajungem să credem că ceea ce e rar întâlnit e riscant și greșit, chiar dacă, în sine, activitatea respectivă e mai mult decât de dorit. Personal, mi-am construit curajul de a pleca în necunoscut brusc: de nicăieri, m-am aventurat în a străbate Europa, pe bicicletă, timp de 3 luni. Totuși, consider că mai înțeleaptă e o trecere treptată, de la mici aventuri în spatele casei, până la nemărginitul de la orizont. În acest fel, îți oferi timp să te documentezi, să te antrenezi și să afli cu ce se mănâncă greul la care vrei să te înhami. Lecția 2 – Planifică, dar nu planifica prea mult Oamenii sunt diferiți, când vine vorba de orice, nu doar de a călători. Practic, ceea ce suntem se manifestă în orice realizăm sau încercăm. O aventură în necunoscut va fi trăită în stilul propriu, care te reprezintă. Totuși, să planifici exagerat de mult, la virgulă și aranjând fiecare fundă, nu o să te facă mai fericit, ci doar mai stresat. Poate că e doar felul tău de a vedea lucrurile, însă de ce mai pleci la drum, dacă nu ca să fii surprins? Personal, am nevoie să controlez, în linii mari, ceea ce urmează să se întâmple – însă niciodată nu țin cu dinții de ceea ce am stabilit. Am fost, foarte des, confruntat cu a schimba traseul, cu a rezolva probleme neprevăzute sau, pur și simplu, cu a renunța la obiective pe...

Citește mai mult...
Departele de-aproape

Departele de-aproape


Scris de | 4 dec. 2018

Am vrut să plec, la ceas târziu, Departe-n noaptea cea de gheață Să mă dispers, să nu mai fiu O umbră-n zi, un fum în viață. Am rătăcit prin zări nefaste, M-am aruncat în văi de-abis; Am căutat spre culmi albastre Tot respirând coșmar de vis. Departele îmi strigă-n șoaptă Că doar la el, mă voi afla! Istoria e înțeleaptă, Mă sfătuiește a mai sta. Dar eu, nebun în a mea cale, Aleg să merg cu pași deciși, Nu către-un sens ce drumul are, Doar nicăieri, cu ochii-nchiși. Arunc poverile din suflet, Îmi întind aripi ca să zbor… Mă pierd, stingher, în al meu umblet, Oftez cu inima doar dor. Mă-ntorc pe prispa cea uitată Ce are sfaturi pentru tot, Mă uit spre ușa stând blocată Mișcându-se de zor, pe loc. Și înțeleg, brusc, fără zarvă Cum e departele, aproape – În împletirile din frază, Aproapele-i, de fapt,...

Citește mai mult...
Praf de frig

Praf de frig


Scris de | 27 nov. 2018

Mă uit la chipul cel din mine, Nu recunosc că sunt străin! Mă lupt cu traiul spre mai bine, Nu vreau să fug de timp hain. E faină viața de afară, Când îndrăznești să o trăiești! Ies pe balcon, în prag de seară Te-ascult, distant, cum îmi șoptești. Nu te găsesc, nicicum, în juru-mi, Dar să te caut, nici nu vreau! Te las pe tine să te chinui, Să mă transformi ca să mai stau. E frig cu nori sub praf de stele, Visez la toate ce-mi doresc – Mă-nchid în suflet fără ele, Nu sunt aici să le primesc. Mai stau o clipă în uitarea Ascunsă-n strat de infinit, Mă joc, în gând, cu alinarea A tot ce ești:...

Citește mai mult...
Iubirea se scrie fără virgule

Iubirea se scrie fara virgule


Scris de | 21 nov. 2018

Am scris cuvintele în grabă, Ca nu cumva să risc să uit; Le-am mâzgălit pe tabla neagră, A sufletului așternut. M-am încurcat în sentimente, Nu sunt expert în a iubi! Rămân cu gândul în valențe, De ce a fost, sau de ce-ar fi. Am aruncat la coș cu ele, Cu virgulele ce ne-opresc Din a fi liberi pân’ la stele, Prefer să-ncerc, chiar de greșesc. E șmecheră iubirea tare, Fentează reguli și poteci Te urcă-n vârf, te-aruncă-n vale De nu știi dacă vii sau pleci. Nu se mănâncă din tipare, Ci bădăran, cu mâna-n blid Nu-i dragoste ca-n așteptare Chiar dacă te zdrobești de zid. Mă-opresc aici din amețeală, Am zis destule fără glas! Adaug doar o îndrăzneală, De inimi pure de popas. Căci tot în jur e doar iubire, De o privești cu ochi senini Nu e alt drum spre viețuire, Decât cu bine să fim plini. Te rog, deci, noapte de speranță, Să nu alergi spre răsărit Există-un sens în temperanță, Chiar dacă-ți pare...

Citește mai mult...
Asta nu-i viață

Asta nu-i viata


Scris de | 19 nov. 2018

Te naști cu greu, plângând amar, Doar ca să crești să lupți mereu; Te zbați adesea, în zadar, Sperând că sus e-un Dumnezeu. Alergi să ai o viață bună, Să aduni bani să te târăști – Suspini ades’, privind spre lună, Te-ntrebi ce sens ai de trăiești? Te doare singur în durere, Râzi doar cu tine în oglinzi… Mai guști și zile mai cu miere, Mai și frumos uneori prinzi. Dar nu e viață asta dură, Cu chin și luptă să răzbești! Îți vezi, în timp, ființa sură, Disperi atunci, căci te-ofilești. Ne-am învățat să vrem puținul, Sperând că e și mâine-o zi… Uităm că timpu-aduce chinul, Fără să știm cât vom mai fi. E viață cea în care astăzi Alegi să faci tot ce-i frumos, Când înțelegi că ani-s fragezi, Și că prezentul e spumos. Vei fi atunci o mângâiere Și zâmbet pentru ochii plânși, Vei înțelege că-n durere, E loc pentru sclipiri...

Citește mai mult...