Fără să îmi propun anume, de ceva vreme îmi iau timp, periodic, să scriu scurte retrospective despre aventurile realizate. Nu atât ca un motiv de laudă, cât ca o listă care să reflecte cum a fost anul… bun, rău, încărcat cu ieșiri sau, din contră, cu treabă. Deși știu deja că 2022 a fost clar mai slab decât 2021, sunt curios câte lucruri notabile a strâns anul ce s-a dus…
Ture de drumeție de iarnă, în Bucegi, Leaota, Iezer-Păpușa, Baiului sau Siriu. Realizate în general pe parcursul unei singure zile, au fost surprinzătoare date fiind condițiile din teren. Când am vrut zăpadă, am dat de strat subțire, iar când am vrut drumeție, am înotat prin omăt, de am plâns lipsa schiurilor de tură. Sau în Iezer, când o zi am avut 15 grade, iar a doua zi am coborât pe viscol, ninsoare și ceață. Memorabilă însă rămâne ratarea de a ajunge pe vârful Omu în condiții de iarnă, nu m-am simțit în stare și am abandonat la ieșirea din Hornul Mare al Mălăieștului.
1000 de kilometri pe bicicletă în Bulgaria. Vacanța de Paște ne-a prins cu dorința unei aventuri cicloturistice într-o țară mai caldă, dar totuși aproape. Restricțiile anti-COVID nu se ridicaseră toate, așa că nu am reușit să ajungem în Muntenegru, ci în Bulgaria, vecina de la sud. Ne-am lovit însă de contraste serioase, de la primăvară superbă am ajuns să mergem prin zăpadă și frig, în zona Rodopi din sudul țării. Din cele 15 zile ale excursiei, 4-5 au fost extrem de dificile, niciodată nu ne-am dorit așa mult să renunțăm! Lăsând provocările deoparte, am rămas surprinși de cât de frumoase pot fi locurile mai puțin cunoscute…
Drumeții prin locuri noi și vechi în Bucegi, la început de vară. În Mai-Iunie am ajuns iarăși în Bucegi, dată fiind proximitatea acestor frumoși munți de casă. Inițial pe Canionul Horoabelor și Valea Doamnelor, unele din cele mai spectaculoase locuri din acest masiv, unde revin mereu cu drag. Apoi am mers cu cortul la Țigănești, pentru a ne bucura de bujorul de munte și perspectivele superbe de la apus și răsărit. Am fost surprinși să vedem zeci de corturi acolo, însă atmosfera a fost foarte liniștită, am coborât încărcați.
Bikepacking Orientali 2022. Pentru mine aceasta a fost tura principală a anului, chiar dacă a fost mai scurtă decât ieșired in Bulgaria. Dificultatea, sălbăticia locurilor, provocările de pe drum (vânt, ploaie, rătăciri de traseu etc) și concentrarea mentală au săpat adânc în memorie fiecare zi din aventură. Am pornit din Ditrău și am venit, în decurs de șase zile, până în Covasna, acoperind aproape 300 de kilometri. Nu pot descrie cum trebuie acest vis împlinit, deși am încercat și aici pe blog, dar și prin jurnalele video, trebuie să pleci la drum ca să simți cu adevărat cum este!
Un week-end cu cortul la Urlea, în Făgăraș. Nu a trecut mult până am dat bicicleta pe rucsacul de drumeție, în Făgăraș, lanțul cel mai impunător al României. Am ales un traseu pe care nu mai fuseserăm, dar despre care speram că va merita. Și a fost superb, cu noapte la cort lângă lac, baie în apa rece de munte și urcare pe vârfurile Dara și Hârtopul Darei a doua zi. De revenit, mai la început de vară, de preferat!
O săptămână în Munții Apuseni. Niște prieteni ne-au luat cu ei la câteva zile mai ușoare în Munții Apuseni, prin locuri prin care nu mai fuseserăm niciodată. Am mers în zona Vadu Crișului, unde am făcut drumeții, am vizitat peșteri și am făcut traseele de via ferrata Casa Zmeului, unele din cele mai frumoase din țară. Am parcurs și Cheile Sighiștelului, un canion trecut cu vederea, iar Peștera Porțile Bihorului ne-a fascinat. La întoarcere am mers la Scărița-Belioara, cel mai spectaculos traseu pe care l-am parcurs în munții mici din România.
Drumeții în Munții Tatra, Slovacia. Din Apuseni ne-am urcat în mașină și am pornit spre partea înaltă a Carpaților, în Slovacia. Ne-am dorit să explorăm și alte zone, iar Tatra ni s-a părut la îndemână și suficient de frumos. Am stat cinci zile pe munte și una în Cașovia, deci am gustat și din civilizație, dar și din sălbăticie. Ca trasee am mers pe câteva din văile glaciare, am trecut pe la lacurile vestite de aici, am mers prin canionul Slovenski Raj și am urcat pe Rysy, cel mai înalt vârf din Polonia, ce se află fix pe graniță.
Cel mai înalt drum al Austriei și drumeție în Alpii Austrieci. Am încheiat vara cu o aventură surpriză, în Austria. Un prieten avea de ajuns la un IronMan în Zell am See și m-a rugat să îl însoțesc. Nu am reușit să fac câte mi-am propus din cauza vremii foarte ploioase, însă am prins două zile pline: o urcare pe cursieră pe Grossglockner, cea mai înaltă șosea a Austriei (și pe care mai fusesem la cicloturism acum șase-șapte ani) și o drumeție pe niște munți stâncoși, cu un peisaj incredibil!
Trei zile cu cortul în Parâng. Ultima ieșire notabilă a anului a fost în toamnă, cânt am stat trei zile în Munții Parâng, la cort și la Refugiul Agățat. Am profitat de lipsa sezonului turistic, aproape că am avut muntele pentru noi! Din păcate, în creastă vremea a fost mai rea decât în prognoză, cu vânt puternic și plafon de nori, însă tot ne-a plăcut maxim, Parângul e frumos, păcat că e foarte departe de Brașov… Rămâne să revenim, mai sunt locuri de explorat, mai ales căldările glaciare.
Două zile în munții Leaota, cu dormit la stână. Fix înainte de finalul anului am adunat o mică echipă să descoperim un munte unde nu mergem des – Leaota. Ne-am gândit că ar fi fain să dormim la o stână, chiar dacă noaptea se anunța cam rece. Ne-am bucurat de foc, cer plin de stele și liniștea din vârful muntelui…Apoi am făcut o drumeție până pe Vârful Leaota, de unde am priveliști nesfârșite către toți munții din jur.
Acestea fiind zise…să avem un an nou 2023 măcar la fel de interesant! Atât noi, cât și voi…La mulți ani!
