Blog


„a spune”/”a face”…ce contrast!

Scris de | 3 10 2009 | Despre: reflectii | 1 comentariu

Stau uneori si ma intreb ce exemplu sunt eu pentru altii.Felul cum ma comport arata spre Isus sau totul ramane doar la nivelul cuvintelor?Va amintiti povestirea cu femeia suspectata de furtul masinii?Ma tem sa nu fiu si eu si voi in pielea ei, daca nu mai rau…De spus, spunem multe, putini fiind cei care ne intrec; cunostinte despre lucrurile de valoare si despre Isus avem o multime; cand se ajunge la „a face” insa, se rupe firul. Oare de ce? Ne-am invatat sa fim falsi? Ne-am facut din ipocrizie un mod de viata? Sau poate facem casa buna cu comoditatea? E mult mai simplu sa spun ca trebuie sa facem bine celor apropiati decat sa ma apuc sa il ajut pe cel in nevoie. E mai usor sa incerc sa te schimb pe tine decat sa ma uit-macar-la mine. Eu zic, nu fac. Imi amintesc de o povestire in care „nu se vorbea” despre fapte ci „se faceau” fapte. Se povesteste ca intr-un sat izolat de munte traia si un om foarte, foarte tacut. Nimeni nu stia altceva despre el decat ca nu prea vorbeste. Tot ceea ce puteai afla de la el era atat de sumar incat nici macar nu il mai intrebai. Trai singur intr-o casuta, vazandu-si linistit de treaba. Daca avea cineva nevoie de gazduire, i-o oferea; de putina apa sau mancare, nici nu se punea problema.El era cel la care oricand se gasea ajutor. Cu trecerea timpului a trecut si vremea omului acestuia si, intr-un sfarsit, a murit. Dupa ceva vreme, au venit in acest sat niste misionari sa Il vesteasca pe Isus oamenilor de aici. Locuitorii, fiind niste oameni deschisi, au venit plini de interes la intalnirile organizate de misionari. Misionarii au inceput sa li-L descrie pe Mantuitorul si felul Lui de a fi, dar ei au raspuns foarte promt:”Noi L-am vazut pe acest om; a locuit la noi in sat! Casa lui inca exista, mormantul este in apropiere, iar cei pe care i-a ajut pot sa confirme caracterul nepatat al acestui om.” Frumos, nu? Cand imi amintesc aceasta istorisire, imi amintesc si faptul ca exista un contrast imens intre mine si acel satean: el facea, nu spunea, dar eu spun, iar de facut…cam uit. Stiu ca nu e bine si de aceea sper ca sunt singurul in aceasta situatie.Si voi sperati, asa-i? Daca speranta mea e desarta, daca si voi va asemanati cu mine in unele situatii atunci haideti sa incepem, din acest moment, sa lasam vorbele in urma si sa ne focalizam atentia pe fapte; parca e mai frumos sa spui doar ceea ce faci; Sau, si mai frumos: sa faci tot ceea ce spui. N-am...

Citește mai mult

A privi in sus

Scris de | 30 09 2009 | Despre: de meditat | fără comentarii

„A privi in sus inseamna a recunoaste ca nu pot rezolva eu problema. Inseamna a intelege ca nu conduce la nimic bun incercarea de a schimba imprejurarile sau de a-i convinge pe altii ca am dreptate. Inseamna a renunta la nevoia de a ma face inteles, de a ma razbuna sau de a gasi o solutie. Inseamna a-i ceda conducerea lui Dumnezeu. E infricosator, deoarece imi las viitorul pe seama Cuiva pe care nu-L pot vedea, auzi sau cu care nu pot discuta personal. Da, bineinteles, e acolo-Dar nu in modul acela tangibil in care ne-ar placea. A privi in sus inseamna a ajunge in punctul in care sa avem incredere in Dumnezeu va lupta pentru noi, in timp ce noi stam linistiti. De ce? Pentru ca Dumnezeu este proiectantul iesirii noastre de siguranta.” -Jim Hohnberger, Facing frenemy...

Citește mai mult

As vrea…

Scris de | 30 09 2009 | Despre: reflectii | fără comentarii

As vrea sa ma opresc din drum, Sa pot sa vad si ce-i sub negrul scrum. As vrea sa stau sa meditez putin, La ce-i mai bun, de importanta plin. As vrea sa vad un rasarit, un asfintit, Sa pot s-observ  frumosul nedescoperit. As vrea sa pot zambi cand n-am de ce, Si sa gandesc si-atunci cand n-am la ce. As vrea sa schimb o tara, un popor, Dar cum, cand soarele-i sub nor? As vrea mai mult sa pot citi, Din ce stiu altii eu sa pot primi. As vrea sa stiu si ce e maine si apoi, Sa-i scot pe toti de sub noroi. As vrea ca tot ce spun, fagaduiesc, Sa reusesc sa implinesc. Si as mai vrea sa schimb o viata, un hotar, Sa ma predau pe-al Domnului...

Citește mai mult

Comportamentul spune multe…

Scris de | 27 09 2009 | Despre: ilustratii | 1 comentariu

„Masina unui barbat este urmata de aproape de cea a unei femei care conduce grabita.El ajunge la intersectie, iar cand verdele semaforului se transforma in galben, calca frana. Femeia din spatele lui se enerveaza. Il claxoneaza; vocifereaza foarte explicit, tipa si gesticuleaza. Cand femeia e in toiul scandalului, cineva ii bate usor in geam. ea isi ridica privirea si vede un politist.Acesta o invita sa coboare din masina si o duce la un post, unde este perchezitionata, i se iau amprentele si este pusa intr-o celula. Cateva ore mai tarziu, este eliberata, iar politistul care a arestat-o ii inapoiaza bunurile personale, spunandu-i: ‘Imi pare foarte rau pentru greseala, doamna.Eram in spatele dumneavoastra in timp ce claxonati, faceati gesturi urate si foloseati un limbaj urat. Am observat autocolantul cu inscriptia <<Ce ar face Iisus?>> de pe masina dumneavoastra, suportul tablitei de inmatriculare cu inscriptia <<Alege viata>>, semnul de pe geam pe care scria: <<Vino cu mine la scoala de Sabat>>, emblema crestina cu pestele de pe capota, si in mod firesc am presupus ca ati furat masina.’ Lumea se cam satura de oamenii care au lozinci crestine pe masina, simbolul pestelui pe capota, si au carti crestine in biblioteca; asculta posturi de radio crestine, au casete video crestine pentru copiii lor si reviste crestine pe masa, dar nu au de fapt viata lui Iisus in oase sau dragostea lui Iisus in...

Citește mai mult

Fa-ti timp

Scris de | 13 09 2009 | Despre: de meditat | 1 comentariu

Traim intr-o lume in care avem timp de orice, numai de ceea ce trebuie,nu.Oare pentru noi nu conteaza decat alergarea,munca si distractia?Nu avem nevoie si de relaxare, de o fapta buna pentru cel in nevoie?Cred ca poezia de mai jos o sa spuna mai mult despre ce avem nevoie sau, mai bine zis, despre ce ar trebui sa avem nevoie.Autorul nu mi-l mai amintesc, dar continutul este cu adevarat foarte interesant.Va las sa o o cititi, sa va ganditi la ceea ce spune, si sa si practicati; si, daca aveti timp, lasa-ti un comentariu in care sa-mi spuneti cum v-a ajutat aceasta poezie in viata de zi cu zi! „In trecerea grabita prin lume catre veci, Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci. Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand, Fa-ti timp, cu mila blanda, sa le alini trecand. Fa-ti timp pentru-adevaruri si adanciri in vis, Fa-ti timp pentru cantare cu sufletul deschis. Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor, Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor. Fa-ti timp s-astepti din urma, cand mergi cu slabanogi, Fa-ti timp pe-un munte seara, stand singur, sa te rogi. Fa-ti timp sa stai cu mama si tatal tau batrani, Fa-ti timp de-o vorba buna si-o coaja pentru caini. Fa-ti timp sa stai aproape de cei iubiti, voios. Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat, Fa-ti timp, ca esti de taine si lumi inconjurat. Fa-ti timp de rugaciune, de post, de meditari. Fa-ti timp si-aduna-ti zilnic din toate cate-un pic, Fa-ti timp, caci viata trece si cand nu faci nimic! Fa-ti timp langa Cuvantul lui Dumnezeu sa stai, Fa-ti timp ca toate-acestea au pentru tine-un grai. Fa-ti timp s-asculti din toate, din toate sa inveti, Fa-ti timp sa-i dai vietii si mortii tale pret. Fa-ti timp acum, ca-n urma, zadarnic ai sa plangi, Comoara risipita a vietii n-o mai strangi....

Citește mai mult

Darul il primesti.Dar pe Cel ce-l daruieste?

Scris de | 9 09 2009 | Despre: ilustratii | fără comentarii

Se povesteste ca intr-un satuc de munte traia cu ceva vreme in urma o familie de oameni simpli, dar credinciosi. Religia ocupa o pozitie importanta in viata lor. Erau nelipsiti de la biserica; chiar si cei trei copii veneau cu placere. Unul dintre copii se deosebea de ceilalti atat prin inteligenta lui, cat si prin faptul ca ii placea sa faca lucrurile singur. Vremea a trecut, iar baiatul a devenit un om la casa lui. Nu era bogat, dar muncea si spera ca intr-o zi va putea oferi familiei si lucruri mai bune decat cele de acum. Nu uitase de Dumnezeu, dar nici nu ii acorda un loc prea important in viata sa. De mers la biserica mergea, dar relatia lui pe verticala lasa mult de dorit; nu Il vedea pe Dumnezeu decat ca pe cineva care se ingrijea de altii, nu de el. Daca reusea ceva, credea ca prin propriile lui puteri a reusit. Gandind astfel si-a continuat omul nostru viata de zi cu zi. Muncea, si munca i-a adus si succes. Norocul a inceput sa-i surada; astfel a mostenit ceva pamant de la o matusa draga, cativa banuti de la tatal sau, batran de acum. Acestea si alte cateva circumstante norocoase l-au facut pe acest barbat un om bogat. Ceea ce e interesant e ca de biserica a uitat, iar de Dumnezeu nici nu mai putea fi vorba; era un om respectabil acum, nu avea timp de astfel de „prostii”. Stau si ma intreb uneori, oare viata mea nu se aseamana cu aceasta ilustratie? Primesc o binecuvantare de la Tatal meu iubitor, iar eu ma laud singur. Oare cati dintre noi uitam sa Ii acordam lui Dumnezeu locul pe care Il merita in viata noastra? Binecuvantarile le primim, dar cu Cel care le ofera ce facem? Il lasam la usa? Si ne mai si acordam meritul noua…De biserica uitam…nu mai e importanta; sau daca mergem, mergem asa, formal, „de ochii lumii”, sau pentru ca asa suntem obisnuiti. Ce zice Dumnezeu cand priveste la atitudinea noastra sfidatoare? Nici urma de recunostinta nu se gaseste in ea…Oare cat timp ne va mai ingadui Dumnezeu viata aceasta? Isi va mai revarsa mult timp darurile lui peste noi?Cred ca ar trebui sa ne punem cu totii aceasta intrebare, dar sa ne si raspundem.Si nu numai atat, ci sa ne si schimbam aceasta atitudine nerecunoscatoare. Chiar daca El continua sa ofere, nu inseamana ca nu asteapta si ceva in schimb; macar un strop de „multumesc” ofera-I chiar acum.Si pe langa asta, nu uita ca langa tine mai este cineva, care poate nu se bucura de aceeasi haina de care te bucuri tu, sau de aceeasi hrana, sau, de ce nu, de aceeasi viata. Indulceste-i ziua de azi, ca multumire pentru ca si Altul ti-a dat tie. Cineva spunea: „Unii uita ca au fost binecuvantati  pentru ca si ei sa ii binecuvanteze, la randul lor, pe altii.” Sper ca nu suntem si noi astfel de...

Citește mai mult

Despre sfintirea duminicii

Scris de | 7 09 2009 | Despre: diverse | fără comentarii

„De la Biserica Catolica ati primit voi duminica voastra, si aceeasi duminica, pastrata ca zi a Domnului, a fost inmanata mai departe ca traditie de aceasta biserica; si intreaga lume protestanta a acceptat-o ca traditie, pentru ca voi nu aveti nicio iota din Scriptura pentru a o sustine. De aceea, ceea ce voi ati primit ca regula a credintei voastre, necorespunzatoare asa cum desigur este, o data cu duminica voastra inseamna ca ati acceptat autoritatea Bisericii Romano-Catolice.” -D.B Ray,The Papal Controversy „Nicaieri in Biblie nu gasim ca Hristos sau apostolii au poruncit ca Sabatul ds fie schimbat din Sambata in duminica. Noi avem porunca lui Dumnezeu data lui Moise, de a pazi ca sfanta, ziua Sabatului, care este a saptea zi a saptamanii, Sambata. Astazi, cei mai multi crestini tin duminica pentru ca Biserica Romano-Catolica ne-a descoperit aceasta, pe langa Biblie.” –Catholic Virginian „A exista si exista o porunca de a pazi ca sfanta ziua Sabatului, dar acea zi a Sabatului nu a fost duminica. Se va spune totusi, cu o anume etalare de triuf, ca Sabatul a fost transferat din a saptea zi a saptamanii…Unde poate fi gasita consemnarea unei astfel de lucrari? Nu in Noul Testament-absolut sigur. Nu exista nicio dovada scripturistica a schimbarii institutiei Sabatului din ziua a saptea in ziua intaia a saptamanii.” -Dr. Eduard T. Hiscox, The Baptist...

Citește mai mult

Ploaia…ploua…

Scris de | 6 09 2009 | Despre: invalmaseala de cuvinte | 1 comentariu

Ploua…Si cu fiecare ploaie care cade pe pamantul acesta „satul de zile” parca se pogoara si putin din linistea cerului.Pe pamant.Dar in suflet???Unde este linistea???Ploaia nu poate patrunde in suflet.Sufletul are norii, ploile, furtunile lui.Dar are si un soare.Sau poate mai multi.Cine stie.Ploaia…Cand ploua…cade apa.Iar apa spala.Ploaia spala tot ceea ce se lasa spalat.Cade pe flori.Pe copaci; verzi sau uscati.Pe locul gol.Pe nisip.Pe oameni.Pe tine.Pe mine.De ce?Nu stiu.Poate pentru ca asa a randuit Cineva sa fie.Sau poate pentru ca asa vreau eu.Sau tu.Zi-mi tu.Astept.Dar,nu uita.Ploua.Si ploaia cade.Si spala.Si uda.Si face sa creasca.Lasa-te plouat.De ploaia de afara…sau/si de ploaia Iubirii de Sus. A fost o invalamaseala de cuvinte intr-o lume...

Citește mai mult

…”Ce faci?”…

Scris de | 3 09 2009 | Despre: povestiri cu morala | 1 comentariu

Intr-un oras era in desfasurare o mare constructie la care lucrau mai multi muncitori. Un om, care trecea prin apropierea santierului se opreste sa vorbeasca cu lucratorii. Se duce la unul dintre ei; acesta era transpirat, obosit si avea o fata trista. “Ce faci?” il intreba trecatorul. “Zidesc.” raspunse muncitorul. Trecatorul se duse la alt muncitor, care era in aceeasi stare ca si primul: obosit, transpirat si trist. Ii adresa aceeasi intrebare: “Ce faci?” Raspunsul nu intarzie sa vina: “Castig 20$ pe ora”. Omul nostru, inainte de a-si continua drumul, mai puse o data aceeasi intrebare unui alt muncitor. Si acesta era transpirat, obosit, dar fata nu ii mai era trista; era chiar vesel. Raspunsul: “Construiesc o catedrala!” Morala: felul in care privesti ceea ce faci este ceea ce conteaza; felul in care te raportezi la activitatile tale zilnice influenteaza si starea ta, dar si calitatea lucrului. Tu…”Ce...

Citește mai mult

Semaforul vietii: galben intermitent-treci cu atentie!

Scris de | 10 08 2009 | Despre: diverse | fără comentarii

A inceput sa incolteasca in sufletul meu o dilema, nici mica, nici mare. Poate unii nu o au si nici nu cred ca o sa se confrunte cu ea, poate unora nu le mai da pace. Nu am de unde sa stiu. Ceea ce stiu insa este ca aceasta dilema, aceasta intrebare care se ridica in mintea mea este indreptatita. Ce se intampla oare cu noi, cu lumea noastra? Din zi si pana in noapte alergam, alergam si iar alergam…dar la destinatie nu ajungem niciodata. Oare sa nu avem o destinatie? Eu nu cred. Toti stim pentru ce sau cine muncim, invatam sau ne straduim. Si atunci…? Care e problema? Sa fiu sincer eu nu cred ca stiu. Tocmai de aici si dilema. Avem case, dar nu locuim in ele. Avem masini, dar nu le folosim. Avem familii, dar uitam sa ne bucuram de ele. Avem bani, dar nu avem timp sa ii cheltuim. Interesant, nu? Ma intreb: atunci de ce mai traim? Ca sa putem sa umplem pamantul cu praful care ramane in urma alergarii noastre? Se poate numi asta viata, cand nu ai timp nici macar sa te bucuri de ceea ce realizezi, ce sa mai vorbim de relaxare, de o plimbare, sau de un moment de singuratate? Cati dintre noi nu ar vrea oare sa traiasca acum 200, 300 sau poate 500 de ani? Nu aveai masini, dar calatoreai mai mult. Nu aveai telefon, si totusi, stiai ce iti fac rudele de la mii de kilometri. De calculator sau internet nici nu mai poate fi vorba, dar parca scrisorile ajungeau mai repede…Atunci parca era ziua mai lunga…Sau asa vroiau oamenii sa fie? De ce oare alegem sa scurtam timpul, fericirea, viata? Nu cred ca ne place asa de mult sa alergam, pentru ca m-ai si obosim…De ce nu ne odihnim, chiar nu stiu… Chiar daca dilema ramane vreau sa lansez o provocare, atat pentru mine, cat si pentru voi: haideti sa lasam timpul sa fie timp, fericirea sa fie fericire, iar viata sa fie viata…Haideti sa nu ne multumim doar cu praful alergarii…Haideti sa ne bucuram de alergare, sa ne uitam si in stanga, si in dreapta si sa observam frumusetea care ne inconjoara…Dar stiti, nu poti sa observi ceva din alergare, asa ca haideti sa incetinim ritmul…Ne impiedica cineva? Poate, daca ii dam voie: noi...

Citește mai mult

Ia aminte!…

Scris de | 6 08 2009 | Despre: asa spun altii | fără comentarii

„Privind azi in urma vietii mele – ceea ce mi se intampla uneori – sunt extrem de impresionat constatand ca lucrurile care in trecut mi se pareau pline de sens, ispititoare, azi imi apar inutile si absurde. De pilda succesul, sub toate infatisarile sale; a fi celebru si sarbatorit; placerile ostentative cum ar fi inavutirea sau cuceririle amoroase; sau calatoriile, a cutreiera lumea in lung si-n lat, precum Satana, explicand si traind tot ceea ce ofera Balciul Desertaciunilor. Privind inapoi, toate aceste practici ale autosatisfactiei imi apar ca pure iluzii, ceea ce Pascal numea <<a linge pamantul>>.” -Molcom Muggeridge, O marturie a veacului...

Citește mai mult

Oul sau gaina…?Ai de ales…

Scris de | 5 08 2009 | Despre: povestiri cu morala | fără comentarii

Un taran descopera intr-o zi in cuibul uneia din gainile lui preferate un ou de aur.La inceput nu-i vine sa creada; se gandea ca e o farsa sau ceva asemanator.Vrea sa il arunce, dar apoi se razgandeste si pleaca in targ sa vada daca poate lua ceva pe el.Acolo afla ca oul e din aur curat.Taranului nu-i vine sa creada ca a dat asa noroc peste el.E si mai uimit, dar si mai neincrezator cand a doua zi gaseste un alt ou, tot de aur curat.Zi de zi, se trezeste si merge la cuib, si zi de zi gaseste un alt ou.Devine putred de bogat; parca e prea frumos ca sa fie adevarat! Dar odata cu averea ii cresc si lacomia, si nerabdarea.I se pare vremea prea lunga sa astepte oul in fiecare zi si se hotaraste sa taie gaina ca sa ia toate ouale dintr-o data.Dar nu gasi nimic.Nici macar un ou, ce sa mai zica de mai multe!De acum isi putea lua adio de la oua de aur.Cine sa le mai faca? Morala:Cred ca in aceasta povestire exista mai multe invaturi, dar eu nu m-am oprit decat la doua. Prima:ai grija pe ce pui accent in viata; nu uita ca pentru a reusi trebuie sa te concentrezi atat asupra reusitei, cat si asupra metodei prin care vrei sa reusesti.Orice dezechilibru intre aceste doua aspecte aduce cu sine un esec.Nu poti sa folosesti o masina fara sa-i dai combustibil, nu? A doua:lacomia nu e buna.De ce?Stim cu totii.Pentru ca nu vom mai vedea nimic altceva in afara de ceea ce ne dorim.De aici ura, invidie, egoism si o doza mare de nemultumire.Ai grija:si tu poti sa omori gaina daca te lasi condus de...

Citește mai mult